„Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri” lăsa scris Miron Costin în letopiseţ. Iar cuvintele sunt ilustrative pentru timpurile noastre, când realitatea pandemică şi post pandemică se împleteşte cu ameninţarea distructivă a războiului. Îngrijorarea şi pesimismul războiului amână nedefinit trăirea euforică a unor vremuri mai bune, în care să compensăm ce nu a fost posibil în cei doi ani de pandemie.
Omenirea în întregul ei s-a (re)întâlnit cu evenimente care nu mai păreau posibile, chiar dacă erau probabile pentru societatea avansată a secolului 21. După o perioadă lungă de optimism şi progres din punct de vedere medical, tehnologic şi social a fost reevidenţiată fragilitatea naturii umane şi reactualizată realitatea darwinistă că nu cel mai puternic sau mai inteligent supravieţuieşte, ci cel mai mai uşor adaptabil. Pentru un timp, umanitatea în întregul ei şi-a încetinit ritmul pentru a se regrupa în faţa unei ameninţări microscopice cu potenţial letal.
Consecinţele pandemiei şi depăşirea propriilor limite
Reperele interne şi externe s-au restructurat în faţa fricii de boală. Instinctul de conservare a activat cele mai neaşteptate comportamente. Pandemia ne-a schimbat stilul de relaţionare, stilul de lucru, adică per total, întregul stil de viaţă pentru a ne adapta noii realităţi. Ca primă formă de apărare în faţa necunoscutului, ne-am distanţat fizic unii de alţii, ceea ce din punct de vedere psihologic a însemnat o sumă de consecinţe sub formă de fragmentare socială, însingurare şi izolare – care pentru cei singuri a dus la un sentiment mai amplu de alienare, creşterea nivelului de anxietate manifestată prin sentimente persistente de îngrijorare, stări emoţionale copleşitoare, preocupări excesive legate de sănătate, preocupări financiare sau legate de un viitor impredictibil, iritabilitate, nelinişte, insomnii, atacuri de panică, depresie şi ideaţie negativă.
Răsturnarea perspectivei optimiste
Evaluând post-factum pandemia putem spune că fiecare a fost în faţa unei limite pe care a trebuit să şi-o negocieze asumat cu sine. Iar lucrurile cele mai pregnante specifice perioadei acestea rămân, distanţarea socială, lucrul de acasă, digitalizarea, adaptarea la o realitate neaşteptată. Intrarea treptată în faza endemică (boala îşi face apariţiea regulat – n.n.) a alimentat optimismul că ce este mai rău a trecut şi ce este mai bun abia urmează. Situaţia geopolitică din vecinătate a răsturnat perspectiva pozitivă aducând în atenţie realitatea distructivă a războiului. În situaţie de război, nivelul de control al individului este aproape nul, spre deosebire de situaţia precedentă, pandemică.
Războiul evidenţiază latura primitivă a naturii umane
În faţa războiului, civilizaţia se dovedeşte o pojghiţă foarte subţire care scoate la suprafaţă părţile primitive ale naturii umane. Ameninţarea războiului activează instinctiv reacţii de tip luptă sau fugă, iar valorile etice, morale, legislative se năruie la primul foc de armă. Structurile organizate, civilizate care au la bază principii înalte se destabilizează şi dezorganizează. Pentru cei mai mulţi, şocul vine din răsturnarea valorică, iar într-o primă fază, mintea nu poate să conceapă acest decalaj. Dintr-o dată, totul devine de neconceput, de neînţeles, iar sentimentul de neputinţă îşi face loc faţă de suferinţa semenilor. Transparenţa lumii noastre tehnologizate, accesul dinamic la informaţie în timp real, mai ales în forma vizuală, amplifică impactul emoţional şi face totul palpabil ca şi cum ar fi lângă noi şi ni se poate întâmpla chiar nouă, într-un timp foarte scurt.
Cum să faceţi față singurătății în timpul pandemiei de coronavirus
Anularea civilizaţiei, triumful primitivului
Războiul anulează orice urmă de civilizaţie aducând la suprafaţă părţile primitive lipsite de umanitate. Distructivitatea primitivă a agresorilor se explică prin sentimentul furios că cei agresaţi posedă şi se bucură de ceva, iar impulsul plin de invidie îi determină pe cei dintâi să deposedeze, iar dacă nu reuşesc aşa, atunci strică sau distrug ceea ce nu pot avea. Invidia în forma ei distructivă este una dintre cele mai primitive reacţii umane. Distructivitatea în această formă nu îşi găseşte un echivalent în lumea animală.
Atacul de anxietate şi atacul de panică: ce diferenţe există?
Anxietatea şi percepţia asupra morţii
Pandemia şi războiul din proximitate au schimbat perspectiva ideii şi percepţiei asupra morţii. Ideea de disoluţie poate fi gândită şi acceptată filosofic pentru că este în natura lucrurilor, pentru că este ireversibilă şi inevitabilă, dar când ea capătă reprezentări concrete, relaţia cu ea se schimbă radical, iar sentimentele de anxietate erup. Undeva în mintea noastră, imortalitatea este singura opţiune, iar reprezentarea propriei disoluţii este aproape nereprezentabilă – pe principiul mă gândesc la moarte, dar nu vreau să fiu acolo când se întâmplă.
Simptome ce indică instalarea tulburărilor de anxietate
Sfatul specialistului
În astfel de condiţii post-pandemice şi de război, cautarea şi conservarea stărilor pozitive şi echilibrul ni se datorează, dacă ştim cum să ne raportăm la evenimentele tulburătoare şi dacă ţinem cont de câteva reguli.
- Menţinerea rutinei zilnice asigură un sentiment de ordine haosului din jur, prin activităţi profesionale, treburi casnice sau acordarea interesului pentru propriile pasiuni.
- Grija pentru sine – printr-o alimentaţie corespunzătoare, mişcare şi odihnă. Acordaţi-vă timp pentru propria persoană; păstraţi legătura cu familia; implicaţi-vă în activităţi sociale; implicaţi-vă în a oferi ajutor în orice formă pentru că vă dă un sentiment valoros de bine; iar conectarea cu alţii întăreşte rezilienţa.
- Oferiţi-vă pauză de la ştiri – asiguraţi-vă că ştirile nu sunt într-o cantitate mult prea mare ca durată şi intensitate. Asiguraţi-vă o igenă a informaţiei şi alocaţi-i cel mult o oră pe zi, pentru a vă menţine informat.
- Să aveţi un plan în caz de urgenţă, care vă oferă sentimentul de siguranţă şi de control pentru ceva neaşteptat. Stabiliţi modalităţi clare de comunicare şi întâlnire în cazul unei situaţii de criză şi o listă cu acte şi bunuri în caz de urgenţă.
- Dacă vă simţiţi copleşit/ă şi simţiţi că nu puteţi face faţă situaţiei, atunci solicitaţi ajutor specializat.
