Artroza şoldului sau coxartroza este o afecţiune comună, iar prevalenţa ei este în creştere, în special la persoanele cu vârsta peste 60 de ani.
Coxartroza este o boală degenerativă a articulaţiei şoldului (articulaţia coxo-femurală), în cadrul căreia are loc distrugerea progresivă a cartilajului articular şi, ulterior, a suprafeţelor articulare ale oaselor care alcătuiesc această articulaţie. Boala este progresivă, ceea ce înseamnă că se poate agrava în timp, afectând mobilitatea şi calitatea vieţii.
Care sunt cauzele? De la ce apare coxartroza?
Nu se ştie cu exactitate de ce apare coxartroza, dar explicaţia oferită de cercetători este următoarea: întrucât articulaţia şoldului este solicitată în mod constant (ea fiind printre cele mai utilizate articulaţii ale corpului), riscul de deteriorare este mai mare, iar acest risc creşte pe măsură ce îmbătrânim.
În afară de vârstă, se cunosc câţiva factori de risc pentru coxartroză:
- istoricul familial de artroză a şoldului;
- leziuni anterioare ale articulaţiei coxo-femurale;
- obezitatea;
- displazia congenitală de şold;
- infecţii;
- suprasolicitarea (în special la sportivii care fac mişcări repetitive ale şoldului);
- diabetul zaharat (mai ales neglijat sau tratat necorespunzător).
Coxartroza, principalele manifestări
Cel mai întalnit simptom al coxartrozei este durerea, care se dezvoltă lent şi se agravează în timp. De obicei, durerea se ameliorează în repaus şi apare la mers sau la urcatul scărilor şi este însoţită de şchiopătat. Pe măsură ce boala avansează durerea poate să apară la orice mişcare a articulaţiei, noaptea sau chiar în repaus.
Alte simptome date de coxartroză sunt:
- rigiditatea articulaţiei;
- limitarea mişcărilor;
- deformarea articulaţiei;
- hipotrofierea muşchilor care controlează articulaţia;
- apariţia crepitaţiilor (trosnetelor) la mişcarea şoldului;
- meteosensibilitatea.
Metode de diagnosticare
Coxartroza se poate clasifica în coxartroză primară şi secundară. Coxartroza primară apare la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani şi reprezintă aproximativ 40-50% din cazuri, iar cea secundară apare la persoanele cu displazie de şold sau la persoanele cu factori de risc (obezitate, traumatisme repetate ale articulaţiei, infecţii).
Indiferent dacă este primară sau secundară, simptomele coxartrozei sunt aceleaşi, iar diagnosticul este pus pe baza acestor simptome şi a unei examinări la medicul ortoped.
Radiografia ambelor articulaţii coxo-femurale este obligatorie pentru a diagnostica coxartroza. Aceasta poate releva:
- îngustarea spaţiului articular;
- compresia porţiunii de os de lânga cartilaj;
- osteofite (excrescenţe sau „ciocuri” osoase) la joncţiunea dintre os şi cartilaj.
Ocazional, medicul poate să recomande un RMN sau CT pentru a afla cum se prezintă ţesuturile moi din jurul articulaţiei şoldului.
Fizioterapia, între alinare şi vindecare
Soluţii de tratament pentru coxartroză
Scăderea ponderală este obligatorie pentru a nu suprasolicita articulaţia. Mersul pe teren accidentat şi statul prelungit în picioare trebuie evitate. În plus, este recomandată începerea unui program de fizio-kinetoterapie.
Tratamentul medicamentos cuprinde antiinflamatoare nonsteroidiene sau injecţii intraarticulare cu corticosteroizi, acestea din urma fiind recomandate în caz de pusee inflamatorii.
Intervenţia chirurgicală (artroplastia totală de şold) este de regulă indicată când boala este avansată.