Noul coronavirus se transmite pe cale aeriană, de la om la om, sau prin contact cu suprafeţele contaminate. Însă contractarea virusului SARS-CoV-2 depinde şi de imunitatea fiecărei persoane în parte, astfel că nu orice contact cu o persoană infectată poate să determine o contaminare.
Testul sau mai bine zis tehnica RT-PCR (real-time polymerase chain reaction – reacţie de polimerizare în lanţ) este standardul de diagnostic pentru COVID-19 la nivel mondial. Această testare are o acurateţe de 98%, rezultatul fiind stabilit automat de către echipamentele utilizate şi validat apoi de medicul de laborator. Virusul poate fi detectat după 48 ore de la contactul infectant, dar cu o claritate mai mare după primele 5 zile de la o posibilă infectare. De aceea, recomandat este ca pacienţii să aştepte câteva zile de la contactul cu o persoană infectată, înainte de a se prezenta la testare.
Când trebuie făcut testul RT-PCR?
Testul se realizează simplu, prin recoltarea unui exsudat nazofaringian (probe din nas şi gât). Nu există un anumit moment al zilei în care se recomandă testarea, însă pacientul nu trebuie să consume alimente sau lichide cu 4 ore înainte de recoltare, pentru a asigura corectitudinea rezultatului şi a nu-l influenţa.
Perioada de incubaţie a virusului este de 2-14 zile, cu menţiunea că majoritatea cazurilor au dezvoltat simptomatologie sau pozitivarea testării PCR la 5-7 zile de la contact. Aşadar testarea ar trebui făcută după acest interval de la contactul cu o persoană infectată (contact ce presupune o interacţiune conform definiţiei emise de autorităţi, şi anume interacţiune timp de cel puţin 15 minute, la mai puţin de 1,5 metri, cu o persoană confirmată cu infecţia SARS-CoV-2, fără a purta masca de protecţie).
„Contactul contactului direct”
Atunci când vorbim despre o persoană ca fiind „contactul contactului direct”, aceasta nu este considerată „suspectă”, deci cea de-a doua situaţie necesită cel mult o monitorizare mai atentă pentru a fi pregătiţi în cazul apariţiei simptomatologiei, însă testarea nu este obligatorie, ci doar izolarea şi urmărirea simptomatologiei, iar la cel mai mic semn se va solicita ajutorul medicului de familie, care va putea direcţiona pacientul către cea mai apropiată unitate de testare.
RT-PCR = statusul viral din momentul recoltării
Rezultatul testării RT-PCR reprezintă statusul viral din momentul recoltării. El indică practic dacă pacientul este infectat sau nu în momentul prezentării la recoltare. Un rezultat negativ nu înseamnă că pacientul nu se poate infecta după ieşirea din cabinet şi nu exclude cazul în care pacientul poate fi în fereastra celor 48 de ore minimum după contactul infectant. De aici şi recomandarea a două teste realizate consecutiv la 24-48 ore distanţă pentru a exclude infectarea în cazul în care există o suspiciune. Limita de detecţie pentru testul RT-PCR variază în laboratoare în funcţie de kiturile utilizate, ajungând până la 4.000-5.000 copii/ml. Această limită se regăseşte pe buletinul de analize înmânat pacientului.
Testele serologice
Testele serologice pentru determinarea răspunsului imun – cele pentru detecţia anticorpilor IgM şi IgG indică cum a răspuns sistemul imunitar la întâlnirea/contactul cu virusul. Sensibilitatea acestei metode de testare este de peste 97%, iar specificitatea, de 98%. Această metodă de testare nu se poate folosi în exclusivitate pentru a diagnostica sau exclude infecţia COVID-19. Testele serologice pot juca însă un rol important în lupta cu infecţia virală, pentru că doar aşa se pot identifica pacienţii care au contractat SARS-CoV-2 şi se poate afla cum a răspuns sistemul lor imunitar în urma infecţei cu virusul.
Despre anticorpi
Folosite împreună cu alte date clinice, aceste informaţii ajută la identificarea persoanelor care nu mai sunt susceptibile de a dezvolta infecţia pentru o perioadă de timp şi care se pot întoarce în colectivitate; la identificarea persoanelor care vor putea să doneze plasmă, ce va putea fi utilizată ca tratament alternativ pentru cazurile severe de COVID-19.
Dacă testarea răspunsului imun se face prea devreme în evoluţia bolii, când infecţia este încă la început, anticorpii nu pot fi detectaţi. De asemenea, în acest moment nu există studii care să demonstreze că toţi pacienţii infectaţi şi vindecaţi dezvoltă anticorpi împotriva COVID-19.
Testarea anticorpilor neutralizanţi este una dintre cele mai performante şi avansate metode de testare imunologică, prin care este posibilă nu doar detectarea, ci şi măsurarea nivelului anticorpilor anti-SARS-CoV-2 (titrul anticorpilor). Testul depistează prezenţa şi măsoară cantitatea anticorpilor de tip IgG specifici noului coronavirus, folosind metoda imunologică prin chemiluminiscenţă.
