Bolile inflamatorii intestinale cronice (BII) reprezintă un grup de afecţiuni cronice idiopatice, localizate la nivelul tractului digestiv, caracterizate prin prezenţa inflamaţiei. Cele două entităţi principale sunt colita ulcerativă (CU) şi boala Crohn (BC).
Patogeneza acestor afecţiuni nu este complet cunoscută – sunt incriminaţi factori genetici, factori de mediu, alterarea microbiotei intestinale şi a sistemului imunitar. Rezultatul final este inflamaţia cronică la nivelul peretelui tractului digestiv. Incidenţa celor două afecţiuni este în creştere în ţările în curs de dezvoltare. Boala Crohn este întâlnită mai frecvent la sexul feminin, în timp ce colita ulcerativă afectează în mod egal ambele sexe.
Simptomatologii în oglindă
În colita ulcerativă simptomul principal este diareea sangvinolentă, în timp ce în boala Crohn – durerea abdominală cu diaree şi prezenţa leziunilor perianale.
Simptomele generale sunt febră, scădere în greutate, astenie fizică, inapetenţă. Iar simptomele digestive sunt reprezentate de:
- diaree, cu prezenţa de sânge şi/sau mucus în scaun, cu apariţie frecvent nocturnă;
- senzaţie imperioasă de defecaţie;
- tenesme rectale (senzaţie de defecaţie incompletă);
- durere abdominală (de tipul unei colici, cel mai frecvent) în fosa iliacă dreaptă sau periombilical în boala Crohn şi în fosa iliacă stângă în colita ulcerativă;
- greaţă şi vărsături (în boala Crohn).
Afecţiuni asociate bolilor inflamatorii intestinale
Bolile inflamatorii intestinale se asociază cu o serie de afecţiuni extradigestive – reumatologice (artropatii), oftalmologice (sclerită, episclerită, uveită), hepatologice (colangită sclerozantă primară), dermatologice (eritem nodos, pyoderma gangrenosum).
Boala Crohn poate afecta întreg tractul digestiv, de la cavitatea bucală la anus (intestinul subţire fiind cel mai frecvent implicat), cu dezvoltarea de fistule şi fisuri anale şi perianale.
Leziunile din colita ulcerativă afectează întotdeauna rectul (proctita ulcerativă), extensia lor fiind continuă de la acest nivel, implicând doar colonul stâng (colita stângă) sau întreg colonul (pancolita) până la valva ileocecală (joncţiunea cu intestinul subţire).
Stabilirea diagnosticului
Diagnosticul pozitiv se realizează prin examen colonoscopic cu prelevare de biopsii, cele două afecţiuni având carateristici histologice care pot face diferenţierea.
Analizele de sânge sunt utile pentru a evalua severitatea bolii, apariţia complicaţiilor şi a face diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni intestinale cu simptome asemănătoare. Există şi anumiţi anticorpi care ne orientează către un diagnostic de boală Crohn sau colită ulcerativă. Calprotectina fecală este un marker deosebit de util pentru a aprecia gradul de activitate a acestor afecţiuni.
Bolile inflamatorii intestinale: cum afecteaza fertilitatea barbatilor
Tratament şi prevenţie
Deşi sunt boli cronice, care afectează calitatea vieţii, acestea pot evolua cu perioade lungi de remisiune, atunci când sunt atent controlate terapeutic. Trebuie menţionată şi necesitatea unui tratament simptomatic, cu antidiareice, analgezice, suplimente nutritive (în caz de deficienţe secundare malabsorbţiei).
Complicaţiile BII necesită tratament chirurgical. Având în vedere faptul că mecanismele etiopatogenice şi fiziopatologice nu sunt complet cunoscute şi înţelese, se poate încerca doar prevenirea episoadelor de exacerbare a bolii şi a simptomelor asociate – regim sărac în fibre (pentru a reduce frecvenţa scaunelor), oprirea fumatului, tratament anxiolitic (stresul şi anxietatea fiind factori ce pot duce la recăderi ale bolii).
Explorarea colonoscopică trebuie efectuată la anumite intervale de timp, atât pentru aprecierea activităţii bolii, cât şi pentru prevenirea apariţiei cancerului colorectal. Aderenţa la tratament a pacientului cu boală inflamatorie intestinală este esenţială pentru evoluţia favorabilă, fiind vorba despre o afecţiune care îl va însoţi toată viaţa.
