Ciroza hepatică este acea boală difuză hepatică, caracterizată prin prezența fibrozei (țesut conjunctiv), a necrozei celulelor hepatice și a nodulilor de regenerare hepatică. Aceste modificări transformă complet structura normală a ficatului. Până de curând, ciroza hepatică era considerată o boală ireversibilă.
Sunt multe cauze care pot în final să producă ciroză hepatică.
Cele mai frecvente cauze în țară noastră sunt infecția virală cu virusul hepatitei B și C, alcoolismul și steato-hepatita non-alcoolică sau ficatul gras non-alcoolic care este caracterizat prin depunerea de grăsimi în ficat, ca urmare a unei rezistente a organismului la insulină.
Cauzele mai puțin frecvente care conduc la ciroză hepatică sunt: hepatita autoimună, ciroza biliară primitivă, cirozele biliare secundare, ca urmare a unui obstacol în căile biliare secundare extrahepatice, obstacole în drenajul venos al ficatului (Sindromul Budd-Chiari, insuficiență cardiacă congestivă, pericardită restrictivă).
Bolile hepatice genetice sunt mai rare, dar sunt importante prin soluțiile terapeutice actuale. Cel mai des întâlnită este hemocromatoză, caracterizată prin depuneri de fier în toate țesuturile și în ficat. Este produsă de un defect genetic care permite absorbția exagerată de fier din intestin. O altă afecțiune genetică este boala Wilson, caracterizată prin lipsa înnăscută a proteinei care transportă cuprul, acesta depunându-se în țesuturi.
Ciroza hepatică, semne și simptome
Evoluția clinică a unei ciroze trece prin mai multe etape. La început ciroza hepatică este total asimptomatică. După un timp, apar primele tulburări: slăbiciune generalizată, pierdere în greutate, ascită, hemoragii digestive. În stadiul avansat de ciroza hepatică apare icterul, somnolența, coma.
Pacienții cu ciroză hepatică sunt sensibili la infecții: tuberculoză, infecții respiratorii și urinare. După câțiva ani ficatul poate deveni sediul unei tumori a celulelor hepatice, hepatocarcinomul.
Soluții terapeutice în caz de ciroză hepatică
Indiferent de cauza care produce ciroză hepatică, agentul cauzal lezează celulele hepatice, ducând la apariția unui proces inflamator și activarea celulelor stelate hepatice care inițiază fibroza. Dezvoltarea fibrozei produce deteriorarea structurii normale a ficatului și reprezintă un baraj în calea intrării sângelui venos prin vena portă în ficat. Consecința acestui baraj este instalarea hipertensiunii portale cu apariția varicelor esofagiene, gastrice și a ascitei (acumularea de lichid în cavitatea abdominală).
Hipertensiunea portală poate duce la hemoragii digestive grave care pot fi rezolvate doar temporar prin șunturi sau devierea circulației sângelui. Distrugerea excesivă a celulelor hepatice duce la apariția insuficienței hepatice și a comei hepatice terminale. Singurul tratament radical al cirozei este transplantul hepatic, dar listele de primitori sunt foarte lungi și donatorii sunt puțini.
Soluția ideală rămâne cea de prevenire a îmbolnăvirii, cum este cazul hepatitei B. În țara noastră incidența infecției cu virus hepatic B a scăzut foarte mult prin vaccinări la copii și la populația cu risc crescut. S-a observat că în anumite cazuri leziunile de fibroză și ciroză hepatică sunt reversibile. În câteva cazuri de hemocromatoză ereditară, efectuarea timp îndelungat de flebotomii (extragere de sânge din venă) duce la sărăcirea organismului în fier și, implicit, la dispariția leziunilor hepatice și a fibrozei. Îndepărtarea obstacolului din canalul coledoc a dus la diminuarea și chiar dispariția procesului de fibroză. Pentru obținerea unui real succes sunt necesare următoarele trei deziderate: îndepărtarea agentului cauzal, suprimarea inflamației și a activității celulelor stelate care inițiază fibroza.
Ciroza hepatică, cercetări de ultima oră
Un studiu efectuat recent în Europa și SUA a demonstrat reversibilitatea cirozei hepatice la pacienții tratați timp de 48 de săptămâni cu Peg Interferon și ribavirin. Un rol foarte important în reușita tratamentului îl au și stadiul fibrozei, răspunsul viral susținut, vârsta sub 40 de ani, index de masă corporală sub 27 Kg/mp, activitate minimală sau absentă la începutul tratamentului, încărcare virală sub 3,5 milioane copii/mm.
Diagnosticul precoce de ciroză hepatică, prin biopsia hepatică, este foarte important pentru perspectivele bolnavilor hepatici. În prezent se încearcă și alte metode neinvazive de determinare a cirozei, prin determinarea în serul bolnavului a acidului hialuronic și a unui anumit tip de colagen. Mai mult, se experimentează și alte medicamente antifibrotice în afară de interferon cum ar fi: antioxidantele, medicamentele de modulare a activității unor transmitatori intercelulari-citokine, de degradare a matricei conjunctive sau de distrugere a celulelor hepatice.
Conf. Dr. Carmen Oproiu,
Medic primar gastroenterolog,
Centrul Medical Medicover Plevnei.
