Ciocolata este unul dintre cele mai iubite dulciuri, dacă nu cumva chiar primul dintre ele. Ca o mica demonstraţie a acestei afirmaţii vă spunem că pe 7 iulie este celebrată Ziua Internaţională a Ciocolatei. Când vorbim despre beneficiile ciocolatei, ne referim la cea neagră, o sursă puternică de antioxidanți (flavonoide şi procianidine).
Cu cât procentul de cacao conţinut este mai mare, cu atât mai bogată în antioxidanţi este, dar şi mai amară. Iată câteva informaţii surprinzătoare despre mult îndrăgita ciocolată:
- Este nevoie de 900 de boabe de cacao pentru a face un kilogram de ciocolată şi de două până la patru zile pentru a face un baton/o tabletă de ciocolată.
- Cacaua conţine peste 600 de compuși aromatici.
- Numele științific al arborelui de cacao, Theobroma cacao, provine de la theobroma sau „hrana zeilor” în greacă și cacao, din cuvântul Olmec kakawa.
- În fiecare secundă, în SUA sunt consumate 45 de kg de ciocolată, dar nici europenii nu se lasă mai prejos. În „portofoliul” lor este trecut aproape jumătate din consumul mondial de ciocolată.
- Potrivit cercetătorilor de la Oxford, ciocolata caldă are un gust mai bun dacă este băută din ceşti de culoare portocalie.
- Când mâncaţi ciocolată, creierul secretă serotonină, supranumită hormonul fericirii.
- Mirosul de ciocolată crește undele theta ale creierului, ceea ce declanșează relaxarea.
- Potrivit unui studiu de mari dimensiuni, persoanele care consumă frecvent ciocolată neagră sunt mai puţin predispuse la depresie.
- Ciocolata conţine teobromină, care este un stimulent puternic al sistemului nervos central. Intoxicația cu teobromină poate provoca insuficiență cardiacă, convulsii, leziuni renale și deshidratare. Doza letală de ciocolată pentru om este puţin peste 3 kg.
- Există mai multe studii care concluzionează că un consum zilnic de ciocolată neagră poate reduce riscul de boli cardiovasculare cu până la o treime.
- Un chips de ciocolată poate oferi unei persoane energia necesară pentru a parcurge 300 de metri.
- Ciocolata a fost inclusă în rațiile soldaților americani din cel de-al doilea Război Mondial. Conform specificațiilor armatei, gustul ei trebuia să fie doar puțin mai bun decât al un cartof fiert, astfel încât soldații să nu o mănânce prea repede.
