Un chist epidermoid, cunoscut și sub denumirea de chist sebaceu, chist epidermic sau chist epitelial, este o formațiune benignă (non-canceroasă) care apare sub piele. Deși cel mai frecvent se formează pe față, gât și trunchi, un chist epidermoid poate apărea și în alte zone/țesuturi, inclusiv în scrot, organe genitale (ovar sau testicul), pe degete și, în cazuri mai rare, și în interiorul mucoasei bucale.
Un chist epidermoid se dezvoltă din celule epidermice (celulele pielii) și este adesea umplut cu keratină, o proteină găsită în mod normal în piele, păr și unghii.
Chisturile epidermoide au o creștere lentă, cel mai des sunt nedureroase, așa că rareori cauzează probleme sau necesită tratament.
Cauzele apariției unui chist epidermoid
Cauzele exacte ale apariției unui chist epidermoid nu sunt întotdeauna clare, însă sunt adesea asociate cu blocarea glandelor sebacee sau a foliculilor de păr.
Practic, un chist epidermoid se formează atunci când celulele pielii sau ale foliculilor de păr se acumulează sub piele, în loc să fie eliminate în mod normal. Această acumulare poate fi provocată de excesul de sebum, celule moarte sau alte obstrucții care blochează glandele sebacee sau foliculii de păr.
Unele chisturi epidermoide pot apărea ca răspuns la traume minore ale pielii sau țesutului subiacent. Traumatismul poate perturba fluxul normal de celule ale pielii și poate duce la formarea unui chist epidermoid. Printre leziunile minore care pot favoriza apariția de chisturi epidermoide se numără frecarea sau zgârierea (cum ar fi leziunile provocate de îmbrăcăminte sau bijuterii). Dar și tăieturile minore sau zgârieturile produse fie accidental, fie în timpul activităților zilnice.
De asemenea, arsurile superficiale sau iritațiile termice, mușcăturile de insecte, stoarcerea sau manipularea excesivă a acneei, loviturile minore sau vânătăile pot afecta pielea și pot favoriza apariția unui chist epidermoid.
Alte cauze care pot favoriza apariția unui chist epidermoid
- Factori genetici. Există dovezi că unele persoane ar putea avea o predispoziție genetică pentru formarea chisturilor epidermoide. Tulburările genetice asociate cu un risc crescut includ sindromul Gardner, Pahionichia tip 2 (panariţiu), sindromul nevului bazocelular.
- Afecțiuni cutanate. Anumite afecțiuni cutanate, precum acneea sau foliculita, pot crește riscul de formare a chisturilor epidermoide.
- Hiperactivitatea glandelor sebacee;
- Excesul de expunere la soare.
Chist epidermoid. Diferențele de gen
Chisturile epidermoide sunt cele mai frecvente chisturi cutanate și sunt adesea întâlnite la adulți, în special după vârsta de 30 până la 40 de ani. Este rar să apară înainte de pubertate. Aceste chisturi sunt mai des întâlnite la bărbați decât la femei, însă motivul exact pentru această discrepanță în rata de apariție nu este pe deplin înțeles. Se presupune că particularitățile hormonale sau alți factori biologici ar putea juca un rol în această diferență de gen în ceea ce privește apariția de chisturi epidermoide.
Cum arată un chist epidermoid
De obicei, un chist epidermoid apare ca o umflătură mică, rotundă sau ovală sub piele. Poate fi ușor vizibilă sau mai puțin evidentă, în funcție de adâncimea la care este localizat chistul. Pielea de deasupra unui chist epidermoid poate fi netedă sau ușor ridată, în funcție de dimensiunea și adâncimea acestuia.
În general, chisturile epidermoide sunt mobile și pot fi ușor mișcate sub piele și pot avea o culoare variată, de obicei similară cu cea a pielii din jur, adică galbenă sau albicioasă. Uneori pot părea mai închise la culoare din cauza acumulării de keratină sau a altor substanțe și pot varia în dimensiune, de la foarte mici (de mărimea unui bob de mazăre) până la câțiva centimetri în diametru.
Chisturile epidermoide sunt de obicei moi la atingere, dar pot deveni mai tari dacă cresc în dimensiune. În unele cazuri, ele pot deveni inflamate, roșii sau dureroase.
Nu e neobișnuit să apară mai multe chisturi epidermoide în aceeași zonă.
Dacă un chist epidermoid se deschide sau se rupe, infecția din interior este asemănătoare și poate genera simptome similare unui furuncul. Acest stadiu necesită tratament prompt și este important să fie gestionat corect pentru a preveni complicațiile.
În cazuri foarte rare chisturile epidermoide pot evolua către cancer de piele.
Chist epidermoid. Când e nevoie de consult medical
Cele mai multe chisturi epidermoide sunt complet asimptomatice și pot fi descoperite întâmplător în timpul unei examinări fizice. Acestea pot fi ușor vizibile sau mai profunde, în funcție de adâncimea localizării. Chisturile epidermoide sunt dureroase doar dacă devin inflamate sau infectate și rareori pot provoca mâncărime sau iritație în zona din jurul lor.
Orice chist epidermoid care devine dureros, inflamat, roșu sau cald la atingere ar putea indica o infecție și necesită evaluare medicală. De asemenea, este recomandat consult medical dacă umflătura persistă sau suferă modificări în timp.
Așadar, chistul epidermoid nu cauzează probleme și nu necesită tratament în cele mai multe cazuri. Totuși, trebuie văzut de un medic dacă:
- Crește sau se înmulțește rapid.
- Se deschide sau se rupe.
- Este dureros sau infectat.
- este localizat într-o zonă care este supusă frecării sau traumatismelor repetate.
- Deranjează din cauza felului în care arată.
- Se află într-un loc neobișnuit, cum ar fi un deget de la mână sau de la picior. Pentru că, deși chisturile epidermoide pot apărea în orice parte a corpului, în unele localizări pot necesita o atenție specială sau evaluare suplimentară.
Chist epidermoid. Diagnostic
În cazul chisturilor epidermoide, diagnosticul implică, în primul rând, identificarea altor afecțiuni care pot avea simptome sau aspecte similare. Medicul efectuează o evaluare clinică pentru a elimina alte forme de chisturi, lipoame, furuncul sau alte afecțiuni cutanate. Abia după diagnosticul diferențial, în funcție de dimensiune, localizare și simptome, poate decide pașii următori. Dacă nu sunt probleme, va recomanda monitorizare în timp. Dacă sunt complicații, opțiunile de tratament includ excizia chirurgicală, drenajul sau administrarea de antibiotice în cazul unei infecții.
Chist epidermoid. Opțiuni de tratament
Pentru un chist epidermoid inflamat sau infectat, medicul poate decide să efectueze o incizie și drenaj, pentru a elimina puroiul și ameliora simptomele. Acest lucru poate fi urmat de administrarea de antibiotice în cazul unei infecții. Este o metodă rapidă și ușoară, dar chisturile pot recidiva după acest tratament.
Pentru un chist epidermoid mare, dureros sau care recidivează, poate fi recomandată excizia chirurgicală completă. În timpul acestei proceduri, chistul este îndepărtat chirurgical sub anestezie locală sau generală. Această procedură este sigură și eficientă și împiedică adesea chistul epidermoid să recrească. Dar poate lăsa o cicatrice.
Dacă chistul este inflamat, intervenția chirurgicală poate fi amânată.
Uneori, injectarea cu corticosteroizi poate fi o opțiune pentru a reduce inflamația și dimensiunea unui chist epidermoid mai mare, la fel cum crioterapia – congelarea chistului cu azot lichid – poate fi o opțiune pentru chisturile epidermoide mici și superficiale.
Tratamente topice
Tot pentru chisturile epidermoide mici și non-inflamate, medicul ar putea prescrie tratamente topice, pentru a încerca să le reducă dimensiunea sau să le controleze. Aceste tratamente pot fi:
- creme sau unguente cu retinoizi, care pot ajuta la deschiderea porilor și la reducerea inflamației;
- tratamente cu acid salicilic, care pot ajuta la exfolierea pielii și la desfundarea porilor;
- creme sau unguente cu antibiotice pentru a preveni sau trata infecțiile asociate cu chisturile epidermoide;
- steroizi topici care pot fi utilizați pentru a reduce inflamația și disconfortul asociat cu chisturile epidermoide inflamate sau pentru a încerca să reducă dimensiunea acestora.
- loțiuni sau geluri calmante, pentru a controla iritația și disconfortul asociat cu chisturile epidermoide.
În unele cazuri, aplicarea de comprese calde cu apă caldă, soluție salină sau ceai de mușețel poate ajuta la ameliorarea disconfortului asociat cu chisturile epidermoide și la stimularea drenajului spontan. De asemenea, analgezicele pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației.
Prevenția în cazul chisturilor epidermoide
Deoarece adesea se formează din cauze necunoscute, chisturile epidermoide pot fi dificil de prevenit. Totuși, există câteva recomandări care pot ajuta la reducerea riscurilor.
De exemplu, curățarea regulată a pielii cu produse blânde poate ajuta la prevenirea blocării porilor și a foliculilor de păr. Iar protejarea pielii de leziuni minore, cum ar fi zgârieturile, tăieturile sau frecarea excesivă, poate reduce riscul de formare a chisturilor epidermoide.
Dar foarte important, evitarea stoarcerii coșurilor și, în general, tratamentele adecvate pentru acnee sau foliculită pot ajuta la prevenirea blocării foliculilor de păr și a glandelor sebacee, reducând astfel riscul de chist epidermoid. În plus, utilizarea protecției solare și a unor produse hidratante adecvate tipului de piele poate ajuta la menținerea unei bariere cutanate sănătoase și, implicit, la prevenirea formării chisturilor epidermoide.
Foto: shutterstock.com
