Frunza de dafin este reprezintă o parte vegetativă aeriană a arbustului peren Laurus nobilis, din familia Lauraceae. De mai bine de un mileniu se folosește în domeniul gastronomiei, dar și în numeroase alte practici, cum ar fi cele religioase și medicinale tradiționale. În genul Laurus se înscriu mai bine de 25 de specii botanice, cu soiuri originare din regiunile Asiei de Est, regiunea Americii de Sud și Nord, regiunea Balcanică, sud-mediteraneană și Asia Mică. Speciile cel mai des utilizate în practica gastronomică și pentru a prepara ceai de dafin sunt Laurus nobilis. Dar și Laurus azorica, cu proprietăți organoleptice și conținut chimic specifice.
În ultimele decenii, comunitatea științifică și-a îndreptat tot mai mult atenția spre alternativele farmacologice și medicinale de origine vegetală. Încă din anul 2015, de când Youyou Tu a fost laureată cu Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie, ca urmare a izolării și purificării unui compus numit artemisinină, din planta Artemisia annua (peliniță), studiile asupra potențialului terapeutic al plantelor s-au extins enorm. Astfel, s-au realizat și studii asupra dafinului, implicit asupra consumului de ulei și ceai de dafin. Concluziile certificate în urma studiilor indică faptul că, într-adevăr, consumul de ceai de dafin prezintă importante beneficii pentru sănătate.
Ceai de dafin – compoziție biochimică
Ceaiul de dafin se prepară din frunze (de dafin). Acestea au un gust ușor amărui, iar parfumul și aroma specifice se datorează prezenței uleiurilor esențiale. Deși în urma procesului de preparare termică o parte din constituienții fitochimici se pot denatura, respectiv concentrația lor poate scădea, în ceai de dafin se găsesc cantități importante de taninuri și acizi (citric, de exemplu), flavonoide, alcaloizi, steroizi, carbohidrați, triterpenoizi. Disponibilitatea biologică a acestor compuși variază în funcție de specie, dar și de condițiile de depozitare și de recoltare. În ceai de dafin se găsesc și cantități importante de polifenoli, antioxidanți naturali.
În frunzele de dafin se găsesc și cantități importante de vitamina A și minerale esențiale: calciu, fier, potasiu. De asemenea, conține și vitamina C, susținând astfel funcția imunitară. Semințele de dafin sunt bogate și în fibre alimentare. În frunzele de dafin din care se prepară ceai de dafin, se găsesc compuși precum eugenolul, elemicina și metil-eugenolul, care in vivo manifestă mai multe proprietăți farmacologice. Studiile efectuate pe animalele de laborator, precum și cele de natură epidemiologică, care au vizat efectele consumului de ceai de dafin asupra populației, ne relevă că faptul frunzele, ca urmare a compoziției fitochimice, prezintă efecte terapeutice.
Beneficiile consumului de ceai de dafin
În medicina tradițională, consumul de ceai de dafin poate fi benefic pentru a atenua și trata mai multe patologii. Printre care reumatismul, entorsele, indigestia, durerile de urechi și hiperhidroza. De asemenea, s-a demonstrat că frunzele de dafin pot fi folosite și pentru a trata migrenele. Ca urmare a efectelor terapeutice, consumul de ceai de dafin se recomandă și pentru a trata stările de insomnie, hipertensiunea arterială, diabetul, stările inflamatorii, nevralgia, diareea, sinuzita. Consumul de ceai de dafin este eficient și împotriva bolilor infecțioase de natură fungică, virală și bacteriană, parazitară. Principalele beneficii ale consumului acestui ceai sunt următoarele:
Susține sănătatea sistemului gastrointestinal
Consumul de ceai de dafin se recomandă, în mod tradițional, pentru a calma probleme digestive cum ar fi indigestia, balonarea și flatulența. Frunzele de dafin conțin compuși care stimulează, ulterior consumului de ceai de dafin, secreția de enzime, stimulând astfel digestia și ameliorând disconfortul gastrointestinal. Ceaiul de dafin are și efecte antibacteriene, ajutând astfel la lupta împotriva infecției cu Helicobacter pylori, de exemplu, și la tratamentul ulcerelor și gastritei.
Ameliorează simptomele de gripă și răceală
Consumul de ceai de dafin se recomandă și în infecții ale tractului respirator superior. Calmează tusea, promovează expectorația și fluidizarea mucusului, curățând astfel căile aeriene. Întrucât are și efecte antiinflamatorii, atenuează inflamația căilor respiratorii, simptomele de congestie nazală și durerea în gât. Efectul anticonvulsivant al consumului de ceai de dafin s-ar datora mai ales conținutului ridicat de eugenol, pinen și metil-eugenol.
Sursă importantă de antioxidanți naturali
Frunzele folosite pentru a prepara ceai de dafin conțin compuși fitochimici cu o foarte puternică activitate antioxidantă. Antioxidanții sunt compuși implicați în neutralizarea speciilor reactive de oxigen și azot, rezultate în urma reacțiilor metabolice. Aceștia au potențial citotoxic și sunt implicați în etiologia mai multor afecțiuni cronice, cum ar fi inflamația și ateroscleroza. Drept urmare, consumul regulat de ceai de dafin reduce riscul patologiilor de natură inflamatorie. Se crede că activitatea antioxidantă a frunzelor de dafin se datorează în special compușilor fenolici prezenți în această parte vegetativă.
Ajută la tratarea hipertensiunii arteriale
În ceai de dafin se găsesc mai mulți compuși care s-au dovedit a avea efecte hipotensive, adică de scădere a valorii tensiunii arteriale. Acești compuși includ eugenolul și rutina, care prezintă proprietăți terapeutice complexe. De exemplu, eugenolul acționează prin vasodilatație, ducând la relaxarea mușchilor netezi din pereții arteriale. Drept urmare, rezistența fluxului sangvin va scădea și, implicit, valoarea tensiunii arteriale. Prin reducerea inflamației la nivel arterial se va îmbunătăți, ulterior, și hemodinamica sângelui.
Prezintă activitate antibacteriană, antivirală și antifungică
Consumul de ceai de dafin ar putea susține lupta organismului împotriva mai multor infecții de natură bacteriană și fungică. De exemplu, s-a raportat că frunzele de Laurus nobilis conțin mai mulți compuși care inhibă creșterea și dezvoltarea speciilor de Staphylococcus aureus, Bacillus subtilis și Staphylococcus intermedius, Botrytis cinerea. O serie de compuși care din uleiul de dafin, cum ar fi β-ocimenul, 1,8-cineolul, α-pinena și β-pinena au activitate inhibitoare in vitro împotriva replicării SARS-CoV și HSV-1 (Herpes simplex 1). Uleiul din frunze de dafin are și activitate acaricidă, mai ales împotriva speciei Psoroptes cuniculi.
Prezintă activitate imunostimulatoare
Efectele imunostimulatoare ale consumului de ceai de dafin și pulbere din frunze de dafin s-au demonstrat prin studii efectuate asupra speciei Oncorhynchus mykiss. După douăzeci și unu de zile în care grupele de studiu au fost hrănite, printre altele, și cu pulbere de dafin, s-a observat că parametrii imunitari nespecifici cum ar fi procesul fagocitozei, rata respiratorie, concentrația lizozimelor și nivelurile de proteine implicate în imunitate s-au îmbunătățit semnificativ. Pe de altă parte, în ceai de dafin se găsește și vitamina C, reprezentând un aport suplimentar benefic.
Benefic în asigurarea homeostaziei glicemice
Studiile de specialitate susțin că, prin consumul zilnic de ceai de dafin, poate fi îmbunătățită și promovată funcția insulinei. Proprietățile antidiabetice s-ar datora polifenolilor și flavonoidelor care, pe lângă proprietățile antioxidante și antiinflamatorii, îmbunătățesc sensibilitatea la acest hormon (insulina) și, astfel, ajută la gestionarea eficientă a diabetului.
Ajută la reducerea stresului și tratarea insomniei
Ceaiul de dafin are o aromă specifică și un miros special, care se datorează uleiurilor esențiale din frunzele de dafin. Compuși naturali precum eugenolul și linalolul au efecte sedative asupra sistemului nervos, promovând relaxarea, reducerea anxietății și îmbunătățirea dispoziției. Mai mult decât atât, consumul de ceai de dafin, la scurt timp înainte de orele de somn, poate reduce timpul necesar trecerii la starea de somn.
Prezintă activitate potențial antimutagenă
Deși activitatea antimutagenă nu este documentată pe consumul de ceai de dafin, ci pe extractul de acetat de etil din frunzele de dafin, s-a demonstrat că un anumit compus, numit 3-kaempferil-p-cumarat, prezintă și acțiune antimutagenă. Astfel, ar putea susține tratamentul împotriva unor forme de cancer. Cu toate acestea, potențialul antimutagen a fost certificat doar prin studiile in vitro, pe linii celulare mutante, și nu în organismul uman luat ca tot unitar.
Foto: shutterstock.com
