Prin hipokaliemie, stare patologică numită și hipopotasemie, se înțelege scăderea concentrației de potasiu (K) sub limitele fiziologice. Acest dezechilibru electrolitic menținut pe termen lung poate duce la afecțiuni dintre cele mai severe, mai ales în caz de hipopotasemie severă. Valorile normale ale potasemiei (nivelul de potasiu din sânge) se situează în intervalul 3,5-5,5 mmol/L, cu variații sensibile în funcție de fiecare laborator în parte. În cazul în care valoarea înregistrată se află sub 3,5 mmol/L, vorbim despre potasiu scăzut în sânge (hipokaliemie). De fapt, această tulburare electrolitică este foarte comună, însă nu i se acordă suficient de multă atenție clinică.
Starea patologică de hipokaliemie are asocieri cu bolile cardiace, insuficiența renală, stările de malnutriție, anumite tumori și diferite tipuri de tratamente medicamentoase. Această afecțiune complexă, menținută pe termen lung și necorespunzător gestionată, poate duce la sechele și, în cazuri foarte severe, chiar la deces. În primă instanță, nu tratamentul în caz de hipokaliemie se individualizează în funcție de cauza de bază, după ce aceasta a fost identificată. Uneori, starea de hipopotasemie ușoară se poate prezenta fără simptome. Acestea tind să apară în cazurile în care se înregistrează scăderi mari față de nivelul fiziologic de referință, însă sunt nespecifice.
Hipokaliemie (potasiu scăzut în sânge) – cauze și factori de risc
Există foarte multe cauze pentru hipokaliemie. În linii mari, acestea pot fi clasificate astfel:
Aport insuficient de potasiu
- diete restrictive;
- spitalizarea (nutriție parenterală deficitară în sodiu; circa 20% dintre persoanele spitalizate vor dezvolta hipokaliemie);
- tulburări alimentare (bulimie, anorexie nervoasă, sindromul pica, înfometarea voluntară și anumite afecțiuni gastrointestinale).
Captarea intracelulară crescută a potasiului
- administrarea de insulină (la diabetici) sau glucoză (la persoanele sănătoase);
- folosirea bronhodilatatoarelor (la persoanele cu BPOC, astm);
- alcaloza respiratorie sau metabolică;
- hipotermia;
- creșterea nivelului de catecolamine circulante (cum ar fi în cazul infarctului de miocard și alte condiții patologice de stres);
- intoxicații cu toluen, clorochină;
Excreția crescută de potasiu
- exces de mineralocorticoizi (sindromul Cushing), hiperaldosteronism primar sau secundar (ciroză, insuficiență cardiacă congestivă, vărsături severe), tumori secretoare de ACTCH și terapie prelungită cu corticosteroizi, hipomagnezemie;
- stenoza arterei renale și secreție excesivă de renină;
- anumite afecțiuni genetice pot duce la hipokaliemie prin excreția crescută a acestui cation: sindromul Gullner, sindromul Bartter, sindromul Liddle, sindromul Gitelman și sindromul Fanconi, sindromul excesului aparent de mineralocorticoizi;
- pierderi gastrointestinale de potasiu, prin vărsături și/sau diaree: leptospiroză, malarie, dar și alte infecții care se prezintă cu stări de diaree și vărsături;
- pierderi de potasiu la nivel cutanat: arsuri severe, transpirație excesivă, eritrodermie;
- consumul anumitor medicamente: diuretice, bicarbonat de sodiu, ampicilină, penicilină în doze crescute, gentamicină, metilxantine, antifungice, β-agoniști, laxative.
Alcaloza hipokaliemică definește situația în care persoanele se confruntă cu potasiu scăzut din cauza alcalozei metabolice sau respiratorii. Într-un astfel de context, potasemia scade sub valori normale din cauza transferului potasiului din spațiul extracelular, în spațiul intracelular. Drept urmare, există numeroase cauze pentru hipokaliemie, iar identificarea lor necesită abordarea în linii extinse a unui protocol specific de diagnostic. Așadar, ar putea fi necesare teste de laborator și investigații paraclinice, cum ar fi o electrocardiogramă. EKG-ul în caz de hipopotasemie va avea un aspect specific, cu apariția unei U, aplatizarea undei T, modificări ale segmentului ST.
Hipokaliemie (potasiu scăzut în sânge) – simptome și manifestări
Simptomele hiporkaliemiei sunt destul de obscure în primă instanță și de obicei se fac prezente doar atunci când o persoană se confruntă cu potasiu scăzut în sânge sub valoarea de 3 mmol/L. Severitatea simptomelor se corelează adesea cu gradul (ușor, moderat, sever) și durata stării de hipokaliemie și, de obicei, se rezolvă în urma tratamentului. De obicei, hipokaliemia pare să se manifeste ca o paralizie ascendentă, extremitățile inferioare dezvoltând o slăbiciune profundă, înaintea trunchiului și extremităților superioare. Paralizia poate afecta și mușchii respiratori și, astfel, se poate ajunge la insuficiență respiratorie acută și, în cazuri foarte severe, chiar deces.
Hipokaliemie ușoară până la moderată
- asimptomatică sau cu simptome relativ ușoare (în special la persoanele în vârstă și la cele cu afecțiuni cardiace sau renale).
Hipokaliemie severă
Sistemul renal
- acidoză metabolică;
- rabdomioliză;
- boala renală hipokaliemică (nefrită interstițială tubulară, diabet insipid nefrogen).
Sistemul nervos
- crampe musculare (mai ales la picioare), spasme;
- slăbiciune musculară, pareză;
- Paralizie ascendentă.
Sistemul gastrointestinal
- constipație, distensie abdominală;
- paralizie intestinală.
Sistemul respirator
- insuficiență respiratorie;
- dispnee (respirație dificilă);
- respirație șuierătoare (wheezing).
Sistemul cardiovascular
- aritmii cardiace (mai frecvente la persoanele care au deja afecțiuni cardiace);
- insuficiență cardiacă;
- modificări ale EKG-ului (unde U, aplatizarea undei T, modificări ale segmentului ST).
Slăbiciunea musculară semnificativă se observă la persoanele cu potasiu scăzut sub nivelul de 2,5 mmol/L. Totuși, poate să apară și la niveluri mai mari, dacă debutul este acut (în contextul agravării unei boli care poate duce și la hipokaliemie). Simptomele hipopotasemiei, după cum se poate observa, nu sunt specifice. În schimb, ar trebui cunoscut potențialul risc pe care, spre exemplu, îl ridică tratamentele cu anumite medicamente. În caz de hipokaliemie, manifestările sunt centrate în primul rând pe afectarea mușchilor scheletici și a mușchiului cardiac. Astfel, o slăbiciune musculară marcantă, care evoluează de jos în sus, ar trebui să ridice suspiciunea.
Hipokaliemie (potasiu scăzut în sânge) – tratament
Tratamentul pentru hipokaliemie are în vedere restabilirea nivelului normal de potasiu în sânge, situat între valorile 3,5-5,5 mmol/L. De asemenea, în cazul în care există pierderi active, se are în vedere minimalizarea acestora. În stabilirea celui mai eficient tratament pentru hipokaliemie se are în vedere gradul deficitului (ușor, moderat, sever), starea generală a persoanei și, evident, identificarea și tratarea cauzei de bază care a dus la potasiu scăzut în sânge. Se mai are în vedere și eventualul risc cardiac pe care persoana cu hipokaliemie îl prezintă, deoarece anumite aritmii pot duce la sechele severe pe termen lung și, în unele cazuri, chiar la decesul persoanei în cauză.
Suplimentare şi alimentaţie
Spre exemplu, în cazurile de hipokaliemie ușoară, se recomandă suplimentarea exogenă cu K, prin consumul de alimente bogate în acest mineral: banane, cartofi, spanac, broccoli, roșii, dar și piersici, mango, nuci. În primă fază, tratamentul pentru hipokaliemie vizează reechilibrarea nivelului de potasiu din sânge, în sensul creșterii rapide a acestuia. Ulterior, se are în vedere și identificarea și tratarea eventualelor cauze pentru potasiu scăzut în sânge (hipokaliemie). După cum s-a menționat mai sus, există o gamă variată de posibile cauze ale acestei stări patologice, care necesită identificare rapidă și, dacă este posibil, instaurarea tratamentului cât mai specific.
În cazurile de hipokaliemie severă, când este necesară restabilirea rapidă a potasemiei, nu este recomandată suplimentarea alimentară cu potasiu, ci pe cale medicamentoasă. Deficitul acestui mineral se corectează prin administrarea de clorură de potasiu (KCl), iar dozele se stabilesc în funcție de gradul de hipokaliemie. Se administrează sub formă de soluție apoasă sau sub formă de comprimat efervescent. În urma administrării acestui suplimente pentru potasiu care de altfel sunt foarte eficiente în a corecta deficitul, pot apărea însă și efecte secundare, cum ar fi greața, vărsăturile și durerile abdominale. Unele soluții pot fi administrate și pe cale intravenoasă.
Hipokaliemie (potasiu scăzut în sânge) – sfaturi pentru prevenție
Chiar dacă aportul alimentar deficitar nu este principala cauză pentru hipokaliemie, asigurarea unui aport alimentar adecvat reduce riscul de a vă confrunta cu o astfel de stare. Multe legume și fructe sunt bogate în potasiu, printre care spanacul, sfecla, cartofii (cruzi sau copți), bananele, avocadoul, portocalele, nucile și fructele uscate, mazărea, broccoliul, fasolea, lintea, legumele cu frunze verzi, roșiile și rodiile. De altfel, la persoanele care se confruntă cu potasiu scăzut, o primă etapă în tratament o reprezintă asigurarea unui aport alimentar adecvat de potasiu, așadar consumul alimentelor bogate în acest mineral.
Foto: shutterstock.com
