Fibromul uterin (leiomiomul uterin) este cea mai frecventa tumora benigna uterina, si una dintre cele mai comune afectiuni din sfera genitala feminina. Fibromul este o tumora derivata din tesutul muscular neted al peretelui uterin, impreuna cu fibre de tesut conjunctiv, bine delimitata printr-o pseudocapsula de tesutul uterin din jur.
Simptomele depind de numarul, dimensiunile si localizarea fibroamelor. In principal, este vorba de trei categorii de simptome: sangerarile menstruale abundente si intermenstruale, simptomatologia dureroasa pelvina, afectarea fertilitatii. Sangerarea poate imbraca tablouri foarte diferite, de la sangerari menstruale trenante, pe o perioada lunga, pana la sangerari foarte abundente si care reprezinta reale urgente medicale.
Durerea pelvina este in general provocata de compresiunea organelor vecine, este caracteristica fibroamelor voluminoase si adesea se insoteste de simptomatologie urinara. Afectarea fertilitatii este cauzata in general de nodulii fibromatosi localizati spre cavitatea uterina.
Cauzele aparitiei acestei afectiuni sunt legate in principal de contextul neurohormonal (estrogen si progesteron) al femeii in cursul vietii reproductive. Incidenta de aparitie este maxima la 30-45 de ani, minima dupa menopauza si absolut exceptionala la adolescente.
Cum se stabileste diagnosticul de fibrom uterin?
Alti factori de risc sunt: rasa (de trei ori mai frecvent la rasa neagra), numarul de sarcini (invers proportional), contraceptivele orale combinate (protector), fumatul, consumul de alcool. Diagnosticul de fibrom uterin se stabileste pe baza examenului clinic completat obligatoriu de cel ecografic, ecografia transvaginala fiind in prezent considerata indispensabila pentru acuratetea diagnosticului. Ea va evidentia cu precizie numarul nodulilor fibromatosi, localizarea, dimensiunea, informatii deosebit de utile in stabilirea conduitei terapeutice individualizate pentru fiecare caz in parte.
Fibromul uterin poate regresa spontan
Evolutia naturala a fibroamelor este spre regresie spontana in sub 10% dintre cazuri. Fibroamele care regreseaza sunt in general mici, cu diametre sub 3 cm si, chiar in aceste situatii, exista risc crescut de aparitie a tumorilor noi. Odata cu menopauza, sansa regresiei fibromului creste semnificativ. In aceasta perioada, nodulii fibromatosi nu mai cresc in numar si dimensiuni. Deci, chiar daca nu dispar, raman stationari sau isi reduc dimensiunile. In perioada fertila evolutia fibromului este diferita de la caz la caz, in sensul in care dimensiunile si numarul nodulilor pot creste semnificativ sau raman relativ constante. In schimb, evolutia unui fibrom poate fi marcata si de complicatii. In prezent nu se mai accepta faptul ca fibromul poate degenera malign.
Cele mai frecvente complicatii ale fibromului uterin sunt necroza aseptica insotita de durere si modificare brusca de volum a fibromului, degenerescenta calcara (apare predominant in menopauza) si torsiunea unui nodul pediculat, insotita de durere si sangerare.
Tratamentul fibromului uterin poate fi medicamentos sau chirurgical
Tratamentul medicamentos include o gama larga de preparate din clasa agonistilor sau antagonistilor de GnRh, modulatori specifici ai receptorilor de estrogen sau progesteron, dispozitivul intrauterin cu levonorgestrel si antiinflamatoare nesteroidine. Tratamentul chirurgical se impune in cazul sangerarilor uterine care nu raspund la terapia medicala, in cazul tratamentul infertilitatii sau al avortului recurent, dimensiunilor mari, suspiciunii asocierii unor tumori maligne.
In general, se accepta ca fibroamele asimptomatice, de mici dimensiuni, sa beneficieze doar de urmarire medicala. In cazul in care se impune aplicarea unui tratament, acesta va depinde de numarul fibroamelor, localizare, simptomatologie, varsta si viitorul obstetrical.
Dr. Irina Pacu
Medic primar obstetrica-ginecologie
Centrul Medical Medsana
