Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă cauză de hipotiroidism, aproximativ 5% din populaţia lumii suferă de această boală. Afectează femeile de cel puţin opt ori mai des decât bărbaţii. Tinde să apară între 40 şi 60 de ani. Dar oricine, indiferent de vârstă, poate dezvolta tiroidita Hashimoto.
Tiroidita Hashimoto se mai numeşte şi boala Hashimoto, tiroidita autoimună sau tiroidita limfocitară cronică. Când ea este responsabilă de hipotiroidism, simptomele sunt iniţial uşoare şi devin predominante în timp:
- oboseală;
- creştere în greutate;
- sensibilitate la frig;
- dureri articulare sau musculare;
- constipaţie;
- menstruaţie neregulată;
- probleme de fertilitate;
- probleme de memorie;
- depresie;
- umflarea feţei;
- voce răguşită;
- apariţia guşei.
Genetica, bat-o vina
Tiroidita Hashimoto este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar atacă greşit celulele glandei tiroide, ca şi cum ar fi agenţi dăunători. Motivele acestui fenomen sunt neclare, dar factorii genetici par să joace un rol important. Dar, chiar şi ţinând cont de genetică, este posibil ca o persoană să nu dezvolte hipotiroidism decât dacă este expusă unui factor declanşator, cum ar fi stresul, sarcina sau o infecţie. De asemenea, persoanele care consumă prea mult sau prea puţin iod pot fi mai susceptibile la tiroidită.
Cum se stabileşte diagnosticul
Tiroidita Hashimoto se poate manifesta în multe moduri diferite, iar simptomele timpurii pot fi nespecifice, ceea ce poate duce la un diagnostic greşit. Condiţiile care pot fi confundate cu boala Hashimoto includ sindromul oboselii cronice; depresie; fibromialgie; sindrom premenstrual sau sindrom intermenstrual; tulburare de anxietate; ciclotimia, o formă de tulburare bipolară. Pentru diagnosticare se va efectua un examen fizic pentru a verifica dacă există guşă şi alte simptome distinctive ale hipotiroidismului. De asemenea, se verifică nivelul seric al hormonului TSH. Nivelurile ridicate de TSH din sânge indică hipotiroidism. Testele pentru anticorpii tiroidieni pot indica tiroidita Hashimoto. Dar unele persoane cu hipotiroidism nu au aceşti anticorpi.
Glanda tiroidă, dereglările hormonale şi afecţiunile tiroidiene
Tratamentul trebuie dozat cu precizie
Dacă un medic diagnostichează tiroidita Hashimoto, dar nivelul hormonilor tiroidieni este normal şi nu există guşă, recomandarea obişnuită este monitorizarea atentă. Altfel, medicii tratează hipotiroidismul prin înlocuirea hormonului tiroidian lipsă. Poate dura câteva săptămâni până la ameliorarea simptomelor. Adulţilor mai în vârstă şi persoanelor cu boli de inimă li se administrează mai întâi o doză mică, pe care medicul o măreşte treptat, la nevoie. Organismul este foarte sensibil chiar şi la mici modificări ale nivelului hormonilor tiroidieni. Unele medicamente şi suplimente pot afecta absorbţia tratamentului pentru tiroidita Hashimoto. Printre acestea:
- antiacidele care conţin hidroxid de aluminiu;
- suplimentele de calciu;
- suplimentele de fier şi multivitaminele care conţin fier;
- unele medicamente care scad colesterolul;
- polistiren sulfonat de sodiu, care este utilizat pentru a trata niveluri ridicate de potasiu în sânge.
Posibile complicaţii
Fără tratament, tiroidita Hashimoto poate duce la o serie de complicaţii: colesterol crescut, infertilitate, pierderea sarcinii, anomalii prezente la naştere. Mai mult, fără tratament, tiroidita severă Hashimoto poate duce la insuficienţă cardiacă, convulsii sau comă (poate fi fatală). Poate avea legătură şi cu encefalopatia Hashimoto, inflamaţia creierului care provoacă confuzie şi convulsii.
