Pericoronarita este o afectiune dentara care apare in general la nivelul santului gingival si se formeaza in jurul maselei de minte(molarul III) atunci cand dintele erupe anormal, incomplet sau partial. Pericoronarita se manifesta frecvent la adultii cu varste cuprinse intre 17 si 28 de ani, dar nu e o regula. Momentul eruptiei dentare este cel care determina reactia pericoronara.
Tulburarile de eruptie a acestor dinti pot provoca o inflamatie a gingiei care inconjoara coroana molarilor, cauza fiind infectia cu bacteriile ce colonizeaza zona respectiva, mai ales ca aceasta este supusa unui microtraumatism constant. In general, cauzele ce determina aparitia infectiei sunt traumatismele mecanice si igiena orala deficitara. De cele mai multe ori, maseaua de minte erupe oarecum atipic, dintele avand o localizare greu accesibila, putand fi partial acoperita de tesut gingival. Din cauza particularitatilor eruptiei, in zona respectiva igiena corespunzatoare poate fi greu realizata. La nivelul molarului III pot aparea frecvent si alte probleme de ordin stomatologic, in special cariile dentare sau retentia resturilor alimentare, asa incat gingia inflamata devine dureroasa si tumefiata.
Stafilococii sau streptococii sunt principalii vinovati de aparitia infectiei
In lipsa tratamentului, evolutia pericoronaritei poate afecta capacitatea masticatorie a pacientului care ar putea ajunge in imposibilitatea de a deschide gura, implicit in a se hrani si chiar a nu mai putea vorbi. Daca este neglijata, infectia se poate extinde si poate evolua spre celulita, prin infiltrarea tesuturilor vecine, din cauza laxitatii tesuturilor ce formeaza gingia. Stafilococii sau streptococii sunt principalii vinovati de aparitia infectiei. Alti factori favorizanti sunt resturile alimentare ramase in santul gingival, tartrul, traumatismele mecanice ale tesutului gingival (contactul aproape permanent cu molarul opus).
Simptome
Pericoronarita ofera simptome destul de clare, astfel incat diagnosticul nu va fi greu de stabilit. Initial, durerea este primul si cel mai clar semn, fiind localizata la nivelul molarului interesat si iradiaza in jurul acestuia. Durerea se extinde ulterior de-a lungul arcadei dentare si poate iradia. Alte simptome sunt:
- Inflamatia gingivala;
- Tumefactia zonei;
- Aparitia halenei (respiratia urat mirositoare);
- Colectia purulenta;
- Gustul neplacut din cauza aparitiei puroiului;
- Dificultatile masticatorii in deschiderea gurii si vorbire;
- Adenopatia cervicala.
Tratament
Tratamentul pericoronaritei se realizeaza si in functie de stadiul inflamatiei, de gravitatea simptomelor si de difuzarea procesului infectios. Cand infectia este limitata si simptomele sunt minore, se recomanda clatiri ale cavitatii orale cu o cantitate de apa usor incalzita, cat incape intr-un pahar, in care se dizolva o lingurita de sare sau bicarbonat. Dupa igiena cat mai corecta a cavitatii bucale, realizata prin spalarea dintilor si indepartarea eventualelor resturi alimentare ramase sub gingia de deasupra molarului, se vor face clatiri ale cavitatii bucale de mai multe ori.
Tot in cadrul tratamentului intra si detartrajul si inlaturarea altori factori iritanti de la nivelul molarului in cauza, igienizarea zonei si tratamentul medicamentos. Acesta nu trebuie initiat in lipsa unei igienizari corecte a zonei afectate. Daca procesul infectios nu este oprit nici dupa administrarea corespunzatoare a unui tratament cu antibiotic si simptomele sunt intense, cu episoade recurente, medicul specialist poate decide extractia molarului de minte, abordare sustinuta de efectuarea unei radiografii dentare. Extractia maselei de minte se va face dupa ce se incheie faza acuta, cand semnele de infectie si inflamatie sunt atenuate.
Pericoronaritele netratate corect pot duce la complicatii serioase cu localizari osoase, ganglionare, in partile moi perimaxilare sau pot declansa tulburari nervoase, nevralgii dentare, tulburari vasomotorii si complicatii tumorale.
Dr. Realini Lupsa
Medic stomatolog
