Prin miopie înțelegem un viciu de refracție foarte comun care afectează capacitatea ochiului de a focaliza clar obiectele aflate la distanță. Se caracterizează prin focalizarea anormală a luminii înaintea retinei, nu pe aceasta, ducând astfel la vedere încețoșată și slabă la distanță. Există mai multe grade de miopie, afecțiunea putând varia de la forme ușoare, corectabile cu lentile, până la forme severe asociate cu risc de complicații oftalmologice și care pot necesita intervenții de natură chirurgicală. Deoarece modificările fiziopatologice care duc la miopie sunt progresive, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a evita deteriorarea masivă a vederii.
Ce este miopia?
În majoritatea cazurilor de miopie, se observă o creștere excesivă a lungimii axiale a globului ocular. Cu alte cuvinte, acesta este „turtit” antero-posterior, având oarecum forma unui ou. Din acest motiv, imaginea se formează în fața retinei, nu pe aceasta. De exemplu, așa se explică de ce persoanele cu miopie simt nevoia să apropie obiectele de ochi pentru a putea vedea clar – în acest fel, razele de lumină „sunt împinse” pe retină. În ceea ce privește întrebarea cu ce lentile se corectează miopia, sunt necesare lentilele divergente (biconcave), care deplasează imaginea formată înaintea retinei la nivelul retinei, redobândindu-se astfel integritatea funcției vizuale.
Miopia – cauze și factori de risc
Nu se cunosc în totalitate cauzele care duc la miopie, dar se speculează că ar fi vorba de o clară predispoziție genetică, în asociere cu expunerea la anumiți factori de mediu. De exemplu, copiii au ochi cu lungime axială mai redusă decât adulții. Procesul de emetropizare (trecerea la ochiul cu o lungime normală) începe de la vârsta de 2 ani, progresează treptat spre miopie și, în sfârșit, se dezvoltă în emetropie în jurul vârstei de 14 ani. Pe de altă parte, copiii predispuși la miopie au, la naștere, o lungime axială mai mare a ochiului, ceea ce are drept rezultat progresia rapidă spre miopie în timpul copilăriei. De obicei, progresia miopiei continuă până la vârsta de 18 ani.
La unele persoane, progresia spre miopie poate continua până la vârsta de 25 de ani. Orice altă modificare ulterioară spre miopie este de obicei atribuită îngroșării cristalinului. Drept urmare, riscul de miopie patologică se stabilește undeva în jurul vârstei de 2-18 ani. În acest sens, poate fi vorba despre:
- suprasolicitarea ochilor în cadrul activităților care necesită privirea de aproape: citit, scris, stat la calculator, tabletă, telefon;
- iluminarea ambientală slabă;
- prea puțin timp petrecut în aer liber;
- stilul de viață urban, cu tot ce presupune acesta, pare să crească riscul de miopie. Mai multe studii epidemiologice susțin că incidența este mai mare în mediul urban, decât cel rural.
Cristalinul suferă modificări substanțiale odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce contribuie astfel la modificările de refracție ale ochiului. La adulți, ar trebui examinat cristalinul pentru a putea observa orice modificare miopică a ochiului, în cazul suspiciunii diagnosticului de miopie. Pot fi diferențiate trei tipuri de miopie, și anume:
- miopia ușoară: dioptrii între -0,5 și -4;
- miopia moderată: dioptrii între -4 și -8;
- miopia severă: dioptrii > -8.
Un aspect interesant este faptul că miopia este mai frecventă în rândul copiilor care au un nivel ridicat de educație și un statut socioeconimic mai mult decât satisfăcător. Acest lucru s-ar putea datora, astfel, faptului că în general acești copii sunt mai predispuși să citească, să își petreacă timpul în fața ecranelor și să evite activitățile în aer liber. Copiii care au rude de gradul I sau II cu această afecțiune sunt mult mai expuși riscului de a o dezvolta. În ceea ce privește întrebarea când stagnează miopia, în jurul vârstei de 14 ani ar trebui ca tranziția spre ochiul emetrop (adică ochiul cu vedere normală) să fie finalizată. Totuși, la unele persoanele miopia progresează.
Miopia – simptome și manifestări clinice
Deseori, părinții copiilor cu miopie susțin faptul că acesta aceștia citesc ținând cartea mult prea aproape de față, fac greșeli frecvente când iau notițe, stau mult prea aproape de televizor pentru a putea vedea cum trebuie și au dureri de cap nejustificate. Adolescenții și adulții cu miopie se confruntă și cu:
- vedere încețoșată și slabă la distanță;
- dureri de cap;
- senzația de tensiune sau oboseală la nivelul ochilor;
- mijirea ochilor, pentru a îmbunătăți claritatea vederii;
- tendința de a apropia obiectele de ochi pentru a le vedea mai clar;
- senzația de lăcrimare continuă;
- dificultatea de a discrimina obiectele aflate la distanță relativ mică, mai ales în condiții de iluminare deficitară;
- afectarea semnificativă a vederii pe timp de noapte.
De asemenea, copiii mici cu miopie au tendința de a-și freca frecvent ochii și de a clipi mai des decât ar fi normal. Aceștia par să nu conștientizeze obiectele aflate în depărtare, iar din motivul acesta s-ar putea lovi de ele în cazul în care aleargă fără a se mai uita în față. Un alt semn poate fi faptul că un copil are tendința de a sta mult prea aproape de caiet atunci când ia notițe și, mai mult decât atât, nu vede suficient de bine ce scrie pe tabla folosită pentru predat.
Tratamentul miopie
Există mai multe alternative de tratament pentru miopie, însă cea mai populară și accesibilă se consideră a fi purtarea ochelarilor speciali, care corectează viciul de refracție.
Corectarea optică a afecțiunii
- ochelarii de vedere sunt siguri și ușor de folosit;
- aceștia prezintă lentile divergente, cu minus, care corectează focalizarea imaginii înaintea retinei, prin „împingerea” acesteia la nivelul retinei;
- lentile de contact, sferice sau divergente, de obicei recomandate în momentul în care există diferențe semnificative de dioptrii (D) între cei doi ochi (anizometropie). De asemenea, ele pot extinde mai mult câmpul vizual și, în general, purtarea lor este mai confortabilă.
Ortokeratologia
- purtarea unor lentile de contact rigide pe timpul nopții, care induc remodelări temporare la nivelul corneei, având efecte atât asupra progresiei miopiei, cât și asupra vederii diurne, pe timpul zilei.
Picături cu atropină
- picăturile cu atropină pot încetini progresia modificărilor din miopie, mai ales la copii. Sunt folosite în concentrații foarte scăzute (0,01-0,05%).
Chirurgia refractură cu laser
Există mai multe alternative de operație pentru miopie, prin care se modelează folosind un laser de ultimă generație curbura corneei, în vederea aplatizării acesteia și corectării dioptriilor:
- metoda LASIK (Laser-Assisted In Situ Keratomileusis);
- metoda LASEK (Laser-Assisted Sub-Epithelial Keratomileusis);
- metoda PRK (Photorefractive Keratectomy; keratectomia fotoreactivă);
- metoda SMILE (Small Incision Lenticule Extraction).
Chirurgia cristalinului
Presupune implantarea unei lentile oculare artificiale, biocompatibile. Se recomandă în cazurile miopiei extreme, forte (dioptrie peste -9).
Sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce riscul de a dezvolta această afecțiune și reduce progresia ei, se recomandă:
- petrecerea a mai mult timp în aer liber, la lumină naturală;
- limitarea activităților care necesită „lucru de aproape”, cu pauze regulate;
- evitarea cititului și studiului la lumină slabă;
- consultul oftalmologic periodic, mai ales dacă există cazuri în familie;
- la recomandare, purtarea lentilelor de contact ortokeratologice sau picăturile cu atropină;
- respectarea tratamentului indicat de medic și purtarea constantă a ochelarilor indicați.
Miopie – complicații și riscuri asociate
Persoanele cu miopie progresivă care nu poartă ochelari sunt mai predispuse să dezvolte o serie de complicații oftalmologice, cum ar fi:
- dezlipirea de retină;
- glaucom primar cu unghi închis;
- cataractă nucleară;
- maculopatie miopică;
- stafilom posterior;
- atrofie peripapilară;
- ambliopie („ochiul leneș”).
Astfel de complicații sunt mai frecvente în rândul persoanelor diagnosticate cu miopia forte. În situațiile în care tratamentul se inițiază rapid și, mai ales, este respectat conform indicațiilor, în foarte puține cazuri se ajunge la complicații sau la progresia semnificativă a miopiei.
foto: shutterstock.com
