Hemoragia digestiva superioara reprezinta pierderea de sange produsa de leziuni localizate la nivelul tubului digestiv superior, pana la nivelul unghiului Treitz (ligament format de duoden si jejun). Hemoragiile digestive superioare reprezinta o patologie cu care medicii se confrunta frecvent.
Hemoragia superioara se manifesta prin hematemeza, care defineste varsatura sangvinolenta, si prin melena (sangele digerat). Hematemeza care apare la interval scurt dupa declansarea hemoragiei este cu sange rosu, iar cea tardiva, cu sange inchis la culoare, semanand cu zatul de cafea. Hematemeza exprima o sangerare situata deasupra ligamentului lui Treitz.
Melena nu este insotita in mod obligatoriu de hematemeza. Mai putin de jumatate dintre bolnavii cu melena au si hematemeza. In cazul melenei izolate, originea hemoragiei este variabila, de la nivelul esofagului, pana la colonul ascendent. Pierderile mari de sange sunt raspunzatoare de scaune de melena repetate, timp de o saptamana.
Manifestari clinice
Manifestarile clinice ale hemoragiei digestive superioare depind de extinderea si rata hemoragiei, dar si de asocierea altor afectiuni.
Hemoragia digestiva mica. Semnele clinice sunt, in general, absente. Pot aparea uneori: slabiciune, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, eventual lipotimie (pierdere iminenta a cunostintei); Hemoragia digestiva moderata. Pot fi observate simptome ca: tahicardie, ameteli, vedere incetosata, hipotensiune arteriala, lipotimie; Hemoragia digestiva mare. Apar uneori semne de soc hipovolemic, paloare intensa, anxietate, extremitati reci, puls rapid si filiform, sudori reci, sete intensa, greturi, hipotensiune, tendinta de pierdere a cunostintei.
Cauzele care duc la aparitia hemoragiei superioare
Cele mai comune cauze ale hemoragiei digestive superioare sunt:
Gastrita eroziva; Ulcerul duodenal; Ulcerul gastric; Sindromul Mallory-Weiss; Varicele esofagiene si gastropatia portala; Anomaliile arterio-venoase.
Cum se stabileste diagnosticul?
Diagnosticul trebuie sa precizeze natura, volumul si rata sangerarii. Mijloacele de diagnostic constau in istoric, examen obiectiv, explorari de laborator si complementare, dintre care cea mai importanta este endoscopia digestiva superioara.
Istoricul clinic de boala ulceroasa evoca cu prisosinta cauza ulceroasa a hemoragiei. Folosirea recenta de antiinflamatoare nesteroidiene invoca probabilitatea unei gastrite erozive. Prezenta semnelor de afectare hepatica (hepatosplenomegalie, icter, ascita, ginecomastie, alte semne de tensiune portala, trombocitopenie) evoca rolul hipertensiunii portale si, in particular, al ruperii varicelor esofagiene in declansarea hemoragiei digestive superioare.
Eructatiile si varsaturile, mai ales in conditiile unei hematemeze repetate cu sange rosu indica rolul sindromului Mallory-Weiss.
In orice hemoragie digestiva, internarea in spital este obligatorie intr-un serviciu chirurgical sau de terapie intensiva. Abordarea bolnavului cu hemoragie digestiva superioara trebuie individualizata.
Explorarile de laborator evalueaza gradul anemiei dupa valorile hematocritului si ale hemoglobinei, problemele de coagulare (protrombina, trombocite). Cresterea valorilor ureei sangvine, ca si a raportului uree/creatinina sugereaza originea superioara a hemoragiei.
In momentul in care hemoragia este controlata, starea de soc combatuta si cheagurile evacuate din stomac, se practica endoscopia digestiva superioara. Aceasta este metoda de electie pentru a stabili sediul, natura si volumul hemoragiei.
Dr. Haris Cojocaru,
Doctorand specialitatea gastroenterologie
