Ticurile nervoase apar, de obicei, in copilarie si, in timp ce multe dintre ele dispar in cateva saptamani sau luni, altele pot deveni o problema chiar si la varsta adulta.
Aceste ticuri sunt, de fapt, contractii involuntare repetate ale unuia sau mai multor muschi. Desi mai multe parti ale corpului pot fi afectate, ticurile apar cel mai frecvent la nivelul muschilor fetei, bratelor sau umerilor. Cele mai comune ticuri nervoase sunt miscarile de necontrolat ale bratelor sau picioarelor, anumite grimase, clipitul excesiv etc.
Unii oameni reusesc sa le controleze pentru perioade destul de scurte de timp, dar este nevoie de foarte multa concentrare. De fapt, aceasta incercare de a suprima un tic este asemanatoare cu aceea de a opri un stranut. Dar odata ce stranutam, senzatia este una de usurare.
Cauzele ticurilor nervoase
Cauzele ticurilor nervoase nu sunt pe deplin cunoscute, insa se crede ca exista o legatura intre acestea si partile creierului care controleaza miscarea. Unele ticuri se transmit in familie, asa ca ar putea fi vorba si despre un factor genetic care sa duca la dezvoltarea lor. Unele cauze mai putin cunoscute ale ticurilor sunt boala Huntington (boala progresiva neurodegenerativa ereditara), bolile care afecteaza arterele creierului (bolile cerebrovasculare). De asemenea, ticurile pot aparea in urma administrarii unor substante interzise, a lipsei de magneziu din organism, a anxietatii sau a unor medicamente. Stresul, oboseala si suprasolicitarea pot alimenta aparitia acestor ticuri.
Cum pot fi tratate ticurile
Exista mai multe tipuri de terapii comportamentale care pot imbunatati evolutia ticurilor, cum ar fi cele care invata pacientii cum sa deprinda alte miscari care sa „concureze” practic cu aceste ticuri. Terapia ajuta pacientii sa se foloseasca de aceste miscari ca raspuns la ticuri. Mai sunt si acelea care ajuta oamenii sa se obisnuiasca cu sentimentele neplacute si coplesitoare pe care le experimenteaza chiar inainte de aparitia unui tic. Uneori pot fi prescrise si medicamente pentru simptomele asociate ticurilor, printre care hiperactivitatea sau anxietatea. In cazurile deosebit de grave si doar la adulti, se utilizeaza un tip de interventie chirurgicala, numita stimulare cerebrala profunda.
Ticurile, o problema sociala
Desi se amelioreaza cu timpul, ticurile sunt adesea asociate cu desfasurarea activitatilor in societate, deoarece pot afecta performantele scolare sau pe cele de la locul de munca. In copilarie este foarte important sa le explicati celor mici despre ce este vorba, pentru ca si ei sa stie sa le explice, la randul lor, prietenilor despre ce este vorba mai exact. Ticurile pot deveni o adevarata problema in copilarie, mai ales in momentul in care apare o presiune in plus, de exemplu, atunci cand se studiaza pentru un examen. Acelasi aspect este valabil si in cazul adultilor.
Ruxandra Dumitrescu
Surse: Nhs.uk; Nativeremedies.com
