Cand spunem dereglare hormonala, ne referim la o situatie caracterizata sumar prin functionarea inadecvata a unei glande endocrine (sau a mai multora), rezultand astfel o serie de fluctuatii hormonale cu implicatii serioase asupra intregului organism.
Dereglarile hormonale reprezinta o cauza frecventa de prezentare la medic. De multe ori, din cauza simptomelor variate, acestea pun probleme de diagnostic. O dereglare hormonala poate fi provocata fie de productia hormonala in exces (hiperfunctie), fie de functionarea glandulara insuficienta (hipofunctie).
Factori declansatori
Exista o serie de factori care cresc sansele de a dezvolta o afectiune endocrinologica, fara sa fie obligatorie aparitia unei tulburari hormonale in cazul in care o persoana se incadreaza in una sau mai multe dintre situatiile urmatoare: istoricul familial de boli endocrine, hipercolesterolemia, sedentarismul, antecedentele personale de boli autoimune (diabet zaharat tip I, boala celiaca, poliartrita reumatoida, vitiligo), regimul alimentar haotic, sarcina si interventiile chirurgicale recente.
Cum se stabileste diagnosticul?
De foarte multe ori, tabloul clinic al unei dereglari hormonale cuprinde semne si simptome caracteristice altor boli, ce pot induce in eroare chiar si pe cei mai experimentati medici. Diagnosticarea unei afectiuni endocrinologice presupune o anamneza atenta, examen clinic complet si consult de specialitate efectuat de medicul endocrinolog.
Simptome care pot semnala o dereglare hormonala
In cele ce urmeaza, vom prezenta simptomele si semnele care pot sugera o dereglare hormonala:
- Intoleranta la caldura, oboseala, gusa, insomniile, iritabilitatea si emotivitatea excesiva, tremorul, scaderea in greutate si pulsul accelerat sugereaza o hipertiroidie (secretie crescuta de hormoni tiroidieni);
- Intoleranta la frig, constipatia, caderea parului, gusa, oboseala, tulburarile menstruale si cresterea in greutate pot sugera o hipotiroidie (secretie inadecvata de hormoni tiroidieni);
- Oboseala, obezitatea cu localizare la nivelul fetei (fata in luna plina) si la nivelul trunchiului, scaderea densitatii osoase (cu aparitia osteoporozei), hiperglicemia, hipertensiunea arteriala, aparitia vergeturilor rosii, a hirsutismului, diminuarea musculaturii si iritabilitatea sugereaza o secretie in exces de cortizol (hormon principal al glandei corticosuprarenale);
- Oboseala, hipotensiunea, cefaleea, hipoglicemia, pierderea poftei de mancare, tulburarile menstruale, scaderea in greutate, pofta de sare si slabiciunea musculara pot sugera o insuficienta a glandelor suprarenale (boala Addison);
- Cresterea anormala a limbii, nasului, buzelor, a mainilor si talpilor, modificarea osaturii fetei, ingrosarea vocii, durerile articulare, oboseala, cefaleea, tulburarile vizuale si sindromul de apnee in somn semnaleaza o hipersecretie a hormonului de crestere (acromegalie);
- Setea excesiva si consumul unei cantitati mari de lichide, mictiunile frecvente, greata, varsaturile si scaderea in greutate pot stabili diagnosticul de diabet zaharat.
Care este tratamentul?
Conduita terapeutica in cazul unei dereglari hormonale este complexa. Afectiunile endocrine caracterizate printr-o secretie hormonala insuficienta pot fi rezolvate de cele mai multe ori prin administrarea medicatiei substitutive (in aceasta categorie intra hipotiroidia). Din pacate, nu toate dereglarile hormonale pot fi tratate usor, fiind nevoie uneori de interventii chirurgicale pentru indepartarea sursei producatoare de hormoni in exces.
Ioana Maria Lambrescu,
Medic rezident endocrinologie
