Ortomolecular este un termen care a fost folosit pentru prima dată în anul 1968 în articolul „Psihiatria ortomoleculară” de către prof. dr. Linus Pauling, dublu laureat al premiului Nobel. Acesta explică în articol că „prin varierea concentrațiilor substanțelor prezente în mod normal în organismul uman s-ar putea controla bolile mintale”. Cuvântul ortomolecular se poate traduce ca „moleculă corectă” sau „corectitudine moleculară”.
Pornind de la realitatea în care fiecare celulă, țesut sau organ are nevoie de un anumit aport de nutrienți pentru o funcționare optimă ajungem la medicina ortomoleculară.
Medicina ortomoleculară şi „ingredientele” sale
Medicina ortomoleculară este o ramură a medicinei complementare/ alternative ce are ca principal scop menținerea sănătății prin suplimentarea nutrițională și constă în tratarea afecțiunilor prin asigurarea unui mediu molecular optimal celulelor organismului prin substanțe existente în mod normal în organism.
Astfel substanțele folosite în medicina ortomoleculară sunt:
- vitamine: vitamina A, complexul vitaminic B: vitamină B1, B2, B3, B5, B6, B9, B11, B12, vitaminele C, D, E, K;
- minerale: magneziu, calciu, fier, potasiu;
- oligoelemente: iod, zinc, cupru, seleniu;
- fitonutrienți: Gingko Biloba, ginseng, silimarina, spirulină, salvestrol, echinacea, curcumină, cranberry, păducel, orez roșu fermentat, valeriană;
- acizi grași: omega-3 polinesaturați, acizii grași din uleiul de Borrago Officinalis/ uleiul de luminița-nopții;
- aminoacizi: arginină, carnitina, colină, cisteină, glutamină, taurină;
- antioxidanți: coenzyma Q 10, resveratrol, glutation, acid Alfa-lipoic;
- prebiotice (fibre alimentare și hidrați de carbon nedigerabili);
- probiotice (bacterii vii);
- sinbiotice (produse ce conțin pre- și probiotice);
- alte substanțe: glucozamină, condroitină, melatonină.
Dieta recomandată în medicina ortomoleculară
Tratamentul ortomolecular urmărește „aprovizonarea” organismului cu substanțe nutriționale, necesare organismului, provenite preponderant din alimentație. Alimentația în medicina ortomoleculară se bazează pe următoarele principii:
- mâncatul lent și mestecatul îndelung al alimentelor;
- eliminarea alimentelor rafinate, procesate;
- se consumă preponderent produse de sezon, ecologice, fără pesticide;
- reducerea sau eliminarea completă a produselor lactate- se consideră că împiedică absorbția corectă a nutrienților. Se poate consuma lapte vegetal și brânză tofu (din soia nemodificată genetic);
- consumul fructelor și legumelor crude la fiecare masă și pe parcursul zilei (gustări);
- consumul cerealelor integrale și nemodificate;
- eliminarea grăsimilor nesănătoase și folosirea uleiurilor vegetale presate la rece și a uleiului de cocos;
- consumul preponderent al alimentelor vegetale (având un conținut ridicat de minerale și vitamine), în detrimentul alimentelor bogate în proteine;
- eliminarea cărnii de vită din dietă;
- reducerea consumului de proteine animale la două sau trei porții pe săptămână.
Cui se adresează terapia ortomoleculară
Tratamentele ortomoleculare pot fi recomandate alături de medicamentele alopate, dar asocierea se face doar la recomandarea medicului, deoarece există riscul ca în cazul anumitor patologii cele două tipuri de tratamente să ducă la interacțiuni.
Terapia ortomoleculară poate fi recomandată în cazul pacienților cu: sindrom de burnout, dezechilibru hormonal/ microbiomului gastro- intestinal, alergii și intoleranțe alimentare, tulburări de somn sau pentru prevenția nutrițională în bolile degenerative și cardio-vasculare.
Apelarea la terapia ortomoleculară poate avea beneficii precum: reducerea sau eliminarea factorilor declanșatori ai simptomelor în diferite patologii, precum și îmbunătățirea substratului pe care au acționat factorii declanșatori.
În cazul afecțiunilor acute tratamentele ortomoleculare sunt ineficiente, efectele instalându-se în timp!
Foto: shutterstock.com
