ARN mesager (ARNm) este un termen care în plină pandemie de COVID-19 a speriat foarte multă lume. Pe tehnologia ARN mesager se bazează şi vaccinurile anti-COVID-19, cele de care o parte a populaţiei se teme că le schimbă codul genetic sau că servesc drept mijloc de “microcipare”.
Câtă vreme nu este obligatorie, vaccinarea este o alegere personală care ar trebui luată în cunoştinţă de cauză. Respectiv, după o informare corectă, din surse ştiinţifice şi de la persoane care lucrează în domeniu, nu de la cunoştinţe din social media. Scopul fiind acela de a înţelege ce ne sperie şi de a hotărî, abia după aceea, dacă avem sau nu motive să ne temem mai mult de vaccinul care poate pune capăt pandemiei de COVID-19 decât de virus în sine.
Prof. Dr. Simona Ruţă ne explică modul în care funcţionează vaccinul împotriva noului coronavirus (SARS-CoV-2). Un vaccin este un antrenor al sistemului imun. Vaccinul mimează întâlnirea cu virusul şi învaţă sistemul imun cum să recunoască şi cum să neutralizeze eficient acest virus.
Cum se produc vaccinurile
Vaccinurile clasice se produc izolând virusul pe culturi de celule, în laborator, după care virusul este produs în cantități foarte mari și este inactivat cu o substanță chimică ce distruge acea parte a virusului responsabilă de multiplicare (şi deci de infecţie), codul genetic al virusului. Dar păstrează nealterate proteinele de suprafață ale virusului, care sunt partea recunoscută de sistemul imun. Astfel de vaccinuri sunt eficiente, dar au câteva dezavantaje.
În primul rând sunt produse printr-un procedeu laborios, trebuie să se asigure condiţii de biosecuritate de nivel crescut şi sunt nişte proceduri oarecum rigide. Adică dacă apar nişte mutaţii în structura virusului care nu mai sunt recunoscute de vaccin trebuie luat de la capăt tot procesul. În schimb, cele două vaccinuri pe care le avem acum disponibile în Uniunea Europeană se bazează pe tehnologia ARN-mesager.
Ce este ARN mesager-ul?
ARN mesager înseamnă seturi de instrucţiuni genetice care spun celulelor noastre cum se fabrică o proteină virală. Dintre toate proteinele virale se alege o proteină-cheie, celebra proteină-ţepuşă (proteină spike), cu care virusul se leagă de receptorii celulari si deschide uşa de intrare în celulă. Iar acesta este un prim avantaj, că răspunsul imun este focalizat împotriva unui singur antigen, împotriva unei singure proteine-cheie din structura virusului.
Cum arată această informaţie genetică?
Această informaţie genetică arată exact ca un text scris. Sunt nişte înşiruiri de litere, câte trei litere formează un cuvânt. Fiecare cuvânt este tradus în interiorul celulei noastre într-un aminoacid. Aminoacizii sunt fragmentele din care sunt alcătuite toate proteinele. Şi proteinele noastre din celule şi proteinele virale.
În celule avem nişte „fabrici” de proteine numite ribozomi. Aceşti robozomi se găsesc în citoplasma celulei, iar după ce este injectat vaccinul, picăturile de grăsime în care este livrat acidul nucleic, ARN-ul mesager, sunt degradate, iar ARN-ul mesager ajunge la nivelul ribozomului.
De reţinut! Niciun moment nu pătrunde în nucleul celular, nu vine în contact cu materialul nostru genetic, care se găseşte în nucleu, deci nu se poate integra în ADN-ul nostru celular.
Ce presupune imunizarea
În plus, acest ARN mesager supravieţuieşte foarte puţin în interiorul celulei. Timpul lui de înjumătăţire este de 8-10 ore, iar în două-trei zile dispare complet. Ceea ce rămâne este numai proteina sintetizată, care este expusă pe suprafaţa celulei care a sintetizat-o, în două forme. Într-o formă completă care seamănă foarte bine cu forma în care este ea prezentă pe suprafaţa virusului şi sub forma unor mici fragmente. Forma completă este recunoscută de nişte celule ale sistemului imun, care se cheamă limfocite B şi care ştiu să fabrice anticorpi. Iar fragmentele sunt recunoscute de alte celule ale sistemului imun, care se cheamă limfocite T, care ştiu să omoare celulele infectate viral sau ştiu să ajute celelalte două tipuri de celule pentru a face treaba mai bine şi mai eficient.
O persoană vaccinată dacă întâlneşte virusul are deja anticorpi neutralizanţi, anticorpi care recunosc proteina spike de pe suprafaţa virusului. Aceştia au forma literei Y şi sunt ca nişte umbrele care astupă proteina S şi nu-i mai permit cuplarea la receptori.
Dar o persoană vaccinată are şi limfocite T, care recunosc celulele în care poate că virusul a apucat deja să intre şi le omoară instantaneu. În afară de aceste celule care sunt efectorii în organismul nostru în acest antrenament, se fabrică şi nişte înregistrări ale antrenamentului. Celulele de memorie stochează imaginea antrenamentului, iar în momentul în care apare un virus infecţios, recapitulează imediat toate etapele şi atacă virusul extrem de rapid, ceea ce duce la o protecţie persistentă. O protecţie care începe la două săptămâni după vaccinare, pentru că atât durează ca limfocitele să înveţe cum să lupte împotriva virusului. Protecţia devine completă la 7 zile după administrarea celei de-a doua doze, doza numită booster amplificator sau rapel (de recapitulare), care asigură longevitatea răspunsului imun.
Prof. dr. Simona Ruţă – Carte de vizită
Prof. dr. Simona Ruţă a fost unul dintre invitaţii webinarului „Vaccinarea COVID-19 pe înțelesul tuturor”, organizat de Colegiului Medicilor din România.
Simona Ruţă este profesor universitar la catedra de Virusologie, prodecan pentru cercetare ştiinţifică al Facultăţii de Medicină, UMF ,,Carol Davila” din Bucureşti, Şef departament Viroze emergente, Institutul de Virusologie ,,Şt. S. Nicolau” şi director ştiinţific al Centrului Internaţional pentru cercetări în domeniul HIV/SIDA afiliat Baylor Pediatric AIDS Initiative, Texas, Houston, USA.
