Din ce in ce mai multe persoane se confrunta cu o problema deloc de neglijat, si anume ticurile. Acestea apar in copilarie si foarte rar la adulti. Pe masura ce sunt „amendate” de cei din jur, acestea sunt inlocuite cu altele.
Cel mai adesea, ticurile sunt manifestari de natura nevrotica. Ticurile sunt frecvent intalnite la copii, iar daca apar la adulti, fie traduc ticuri aparute in copilarie, care s-au estompat, ajungand pana la disparitie, fie s-au acutizat in conditii de stres.
Ce sunt de fapt ticurile?
Ticurile sunt definite ca miscari sau vocalize bruste, involuntare, rapide si repetitive, executia lor fiind precedata de o necesitate imperioasa. Cele mai simple si comune ticuri sunt cele care se manifesta la nivelul capului (clipitul, incruntarea etc.). Ticurile se manifesta la 20% dintre copiii intre 5 si 10 ani, dar si la 10% dintre adulti. Acestea sunt mai frecvente la baieti, rata fiind de 3:1. Ticurile se deosebesc de alte tipuri de miscari prin faptul ca dispar in somn, sunt involuntare si se accentueaza in stari de anxietate.
Exista 3 tipuri de ticuri: motorii, verbale, mentale
In opinia specialistilor, exista trei tipuri de ticuri: motorii (implica miscari ale corpului), verbale (se manifesta prin sunete sau cuvinte) si complexe (combina secvente complicate de ticuri verbale si motorii.
Ticurile motorii sunt miscari involuntare si rapide care apar mai ales pe fond de stres sau cand persoana este obosita ori plictisita. Cele mai intalnite sunt clipitul, scuturatul piciorului, ridicatul umerilor. Ticurile verbale sunt vocalize rapide si involuntare. Cele simple sunt tusitul, dresul vocii. Ticurile vocale complexe se refera la fluieraturi, coprolalia (repetarea cuvintelor obscene), echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite), palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii). Ticurile mentale se refera la orice gand constient pe care o persoana simte nevoia de a-l repeta. Cum apar ticurile?
In timpul copilariei, persoanele pot dezvolta ticuri, insa acestea sunt pasagere si, in mai mult de 80% dintre cazuri, dispar de la sine. Exista si situatii in care ticul nu dispare, ci ajunge sa se cronicizeze. De asemenea, ticurile pot aparea ca raspuns la un tratament medicamentos, ca urmare a lipsei de magneziu (la copii), a imitatiei gesturilor adultilor sau ca simptom asociat in hiperactivitate.
Comportamente asociate cu ticurile:
Obsesii (repetarea gandurilor); Comportament ritualic (atingeri repetate, repetarea unor fraze, verificarea usii); Dificultati in concentrare cu sau fara hiperactivitate (neatentia, incapacitatea de a termina un lucru inceput, miscarea continua); Probleme la invatat (dificultati in scriere, citire, probleme de perceptie); Tulburari de somn (treziri frecvente sau vorbit in somn). Ticurile se pot controla, dar acest efort este similar cu retinerea unui stranut. La un moment dat, tot va trebui eliberat. Ticurile se accentueaza in situatii stresante si scad in intensitate cand persoana este relaxata. in timpul somnului dispar complet.
Cum scapam de ticuri?
Deoarece ticurile se accentueaza in situatii stresante si dispar in timpul somnului, se recomanda odihna (respectarea orelor de somn), alimentatie bogata in vitamine, crescand astfel rezistenta organismului la stres, si reducerea pe cat posibil a situatiilor stresante. Mai mult, reactia celor din jur este esentiala pentru persoanele care se confrunta cu aceasta problema. De aceea, se recomanda anturajului evitarea ironiilor si ridiculizarilor.
Text: Psiholog clinician Loredana Ionascu
www.psiholog.wordpress.com
