Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de activitate electrica in creier. Este o activitate anormala si se manifesta prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de cunostinta.
Persoanele care sufera de aceasta afectiune au convulsii repetate de-a lungul vietii si, in lipsa tratamentului, devin mai dese si mai intense. Crizele convulsive apar in urma unor traumatisme, agresiuni sau a altor boli.
Cauza, de cele mai multe ori, este necunoscuta, dar epilepsia poate aparea si in urma unor alte afectiuni si se poate dezvolta la orice varsta, dar mai frecvent debuteaza in copilarie sau dupa varsta de 60 de ani.
Factori de risc
Factoriicare pot creste riscul de a dezvolta epilepsie sunt:
- Factorii genetici, atunci cand exista in familie cazuri asemanatoare;
- Leziunile importante la nivelul capului, cu pierderea cunostintei mai mult de 24 de ore;
- Tumori la nivelul creierului;
- Infectii ale sistemului nervos (meningita);
- Afectiuni sau lovituri ale vaselor de sange din creier;
- Convulsiile febrile in perioada copilariei;
- Consumul excesiv de alcool sau droguri;
- Intoxicatii cu plumb, fum sau alte substante toxice;
- Boala Alzheimer.
Epilepsia poate fi partiala sau generalizata
Crizele partiale sunt determinate de prezenta acestor descarcari electrice anormale la nivelul unei anumite zone din creier si pot fi cu sau fara tulburari de cunostinta. Ele se pot generaliza secundar. Crizele generalizate sunt caracterizate prin producerea de descarcari electrice anormale pe toata suprafata creierului si se suspenda cunostinta. Diagnosticul epilepsiei se bazeaza in mod esential pe chestionarea familei, martori la criza si trebuie sa vizeze existenta unui caz de epilepsie in familie, consumul de medicamente sau substante toxice, factorul declansator al crizei (privarea de somn, consumul de alcool exagerat), descrierea crizei (generalizata sau partiala, durata, modul de instalare, daca starea de cunostinta este prezenta sau nu).
Ca si examinari suplimentare, se inregistreaza activitatea grafica a activitatii creierului, sub forma unei electroencefalograme (EEG), se efectueaza o tomografie computerizata sau RMN pentru excluderea unei eventuale tumori, analize de laborator pentru cautarea unor factori favorizanti (hemoleucograma, calciul, glicemia, se investigheaza functiile ficatului si ale rinichilor, depistarea HIV si analize toxicologice in functie de context).
Simptome
Starea de rau epilepticse caracterizeaza prin persistenta simptomelor mai mult de 5 minute sau repetarea crizelor la intervale scurte de timp, fara revenirea cunostintei intre aceste crize si reprezinta o urgenta medicala. In lipsa interventiei la timp, poate duce la deces.
Terapia epilepsiei la adult permite persoanelor afectate, in zilele noastre, tinerea sub control a acesteia si consta in:
- Identificarea si tratarea cauzei;
- Protejarea persoanei si prevenirea unor eventuale complicatii;
- Se incearca prevenirea muscarii limbii;
- Medicamentele antiepileptice se vor administra doar in cazul crizelor prelungite sau repetate si urmand strict schema de tratament prescrisa de medic. Lipsa unei doze, in cazul in care se omite administrarea corecta a medicamentului, poate da peste cap intreg sistemul si, in consecinta, tratamentul nu va mai fi atat de eficace, iar crizele pot reaparea.
- Se vor evita lucrurile care pot determina un episod convulsiv, precum lipsa de odihna, consumul de alcool, stresul si o alimentatie necorespunzatoare.
- La nevoie, se va face reorientarea profesionala (in cazul conducatorilor de autovehicule sau al muncitorilor in constructii).
- Se vor oferi informatii referitoare la permisul de conducere (interdictia de a conduce vehicule grele si vehicule scolare), iar pentru orice alte categorii de permise de conducere se va face orientarea spre comisia medicala care va decide.
Daca, in ciuda faptului ca tratamentul este luat corect, crizele continua sa apara, se vor nota date despre acestea (ora, data, in ce conditii a aparut si alte detalii). Astfel, medicul va putea readapta schema de tratament.
Roxana Mateescu
Studenta anul VI
UMF „Carol Davila” Bucuresti
