Sarcina extrauterină apare atunci când un ovul fertilizat se implantează în afara uterului, cel mai frecvent în trompa uterină. Această afecțiune este o urgență medicală, deoarece embrionul în creștere nu poate supraviețui și poate provoca complicații care pun în pericol viața femeii.
Sarcinile ectopice reprezintă aproximativ 1-2% din totalul sarcinilor și se prezintă adesea cu simptome precum dureri abdominale, sângerări neregulate și amețeli. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile.
Ce cauzează sarcina extrauterină
O sarcină extrauterină apare atunci când un ovul fertilizat se implantează și crește în afara uterului, de obicei în trompa uterină. Mai mulți factori pot contribui la sarcina extrauterină, perturbând adesea mișcarea normală a ovulului prin sistemul reproducător.
Deteriorarea trompelor uterine
Cea mai frecventă cauză este deteriorarea structurală sau cicatrizarea în trompele uterine. Afecțiuni precum boala inflamatorie pelvină, adesea cauzată de infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia sau gonoreea, pot deteriora mucoasa delicată a trompelor, făcând dificilă ajungerea ovulului fertilizat în uter.
Dezechilibre hormonale
Nivelurile hormonale anormale pot interfera cu buna funcționare a organelor de reproducere, crescând probabilitatea de a dezvolta o sarcină extrauterină. Factorii hormonali pot influența, de asemenea, mișcarea ovulului sau pregătirea mucoasei uterine.
Intervenții chirurgicale anterioare
Femeile care au suferit intervenții chirurgicale pelviene sau abdominale prezintă un risc mai mare de sarcină extrauterină din cauza cicatricilor potențiale. Un istoric de sarcini ectopice anterioare crește, de asemenea, semnificativ riscul de recurență.
Utilizarea tehnicilor de reproducere asistată
Tratamentele de fertilitate, cum ar fi fertilizarea in vitro, pot crește uneori riscul de implantare a unui ovul în afara uterului, în special dacă există probleme subiacente cu trompele.
Alți factori de risc
Fumatul este un alt factor notabil, deoarece deteriorează cilii din trompele uterine, care ajută la ghidarea ovulului către uter. În plus, anomaliile congenitale ale organelor de reproducere sau afecțiuni precum endometrioza pot perturba implantarea normală a ovulelor.
Ce simptome are sarcina extrauterină
Simptomele care pot apărea în sarcina extrauterină pot varia în funcție de evoluția afecțiunii, însă acestea încep adesea între a patra și a douăsprezecea săptămână de sarcină. Simptomele timpurii pot semăna cu cele ale unei sarcini normale, cum ar fi lipsa menstruației, sensibilitatea sânilor și greața, ceea ce face ca diagnosticul să fie dificil fără o evaluare medicală. Cu toate acestea, semnele de avertizare specifice pot indica o sarcină ectopică.
1. Durere abdominală sau pelviană
Durerea este un simptom caracteristic și este adesea localizată într-o parte a abdomenului sau a pelvisului. Aceasta poate varia de la crampe ușoare la dureri ascuțite, ca niște junghiuri, care se agravează în timp. Durerea poate radia, de asemenea, către umăr sau gât, indicând sângerarea internă și iritarea diafragmei.
2. Sângerări vaginale
Sângerarea vaginală neobișnuită este un alt simptom comun. Spre deosebire de o perioadă menstruală tipică, această sângerare este adesea mai ușoară sau mai abundentă și poate fi maro închis sau roșu aprins. Sângerările însoțesc adesea durerea pelviană.
3. Amețeli sau leșin
Pe măsură ce sarcina extrauterină progresează și apare sângerarea internă, pot apărea simptome precum amețeli sau leșin din cauza tensiunii arteriale scăzute și a fluxului sanguin redus.
4. Simptome gastrointestinale
Unele persoane pot prezenta disconfort gastrointestinal, cum ar fi greață, vărsături sau balonare. În timp ce acestea sunt, de asemenea, comune într-o sarcină normală, ele pot fi mai severe într-o sarcină extrauterină.
5. Durere la vârful umărului
Durerea în vârful umărului, în special atunci când stați întinsă, poate fi un semn de sângerare internă care irită nervii din apropierea diafragmei.
Când să solicitați ajutor
Sarcina extrauterină este o urgență medicală. Dacă aveți dureri severe, sângerări abundente, leșin sau simptome de șoc (cum ar fi piele umedă și confuzie), solicitați imediat asistență medicală. Detectarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile care pun viața în pericol.
Sarcina extrauterină, diagnostic
Diagnosticul unei sarcini ectopice implică o combinație de evaluare clinică, studii imagistice și teste de laborator pentru a confirma afecțiunea și a o diferenția de o sarcină normală sau de alte probleme medicale.
Istoric medical și simptome
Pentru început, medicul va face o anamneză detaliată și va evalua simptomele. Acesta va întreba despre dureri abdominale sau pelvine, sângerări vaginale, amețeli și factori de risc precum sarcini ectopice anterioare, infecții pelvine sau intervenții chirurgicale.
Examinarea fizică
Un examen pelvin este efectuat pentru a verifica dacă există sensibilitate, mase sau alte anomalii în zona pelviană. Cu toate acestea, doar examenul fizic nu este suficient pentru a confirma o sarcină extrauterină, deoarece simptomele se pot suprapune cu alte afecțiuni.
Ecografia
O ecografie transvaginală este cea mai eficientă tehnică de imagistică pentru diagnosticarea sarcinii ectopice. În cazul unei sarcini sănătoase, ecografia ar trebui să evidențieze un sac gestațional în uter. În caz de sarcină extrauterină, sacul poate fi localizat în trompele uterine sau în alte zone din afara uterului. Uneori, absența unui sac în uter, combinată cu alte constatări, ridică suspiciunea de sarcină ectopică.
Analize de sânge
Nivelurile de gonadotropină corionică umană (hCG) sunt măsurate prin analize de sânge. Într-o sarcină normală, nivelurile de hCG cresc constant. Dacă nivelurile sunt anormale sau nu reușesc să se dubleze conform așteptărilor, aceasta poate indica o sarcină ectopică. În plus, nivelurile de progesteron pot fi testate pentru a evalua în continuare viabilitatea sarcinii.
Intervenția chirurgicală de diagnosticare
În unele cazuri, laparoscopia – o procedură chirurgicală minim invazivă – este utilizată pentru a vizualiza direct organele de reproducere și a confirma o sarcină ectopică.
Tratamentul în sarcina ectopică
Tratamentul pentru o sarcină ectopică (extrauterină) se concentrează pe îndepărtarea sarcinii neviabile pentru a preveni complicațiile care pun viața în pericol, cum ar fi sângerarea internă. Alegerea tratamentului depinde de factori precum localizarea și dimensiunea sarcinii ectopice, severitatea simptomelor și starea generală de sănătate a pacientei. Principalele opțiuni de tratament includ medicamente, intervenții chirurgicale sau, în cazuri rare, monitorizare atentă.
1. Medicamente (metotrexat)
Metotrexatul este tratamentul de primă linie pentru sarcinile ectopice precoce, necomplicate. Este un medicament care oprește creșterea ovulului fertilizat prin interferarea cu diviziunea celulară. Se administrează sub formă de injecție și este cel mai eficient atunci când sarcina ectopică este mică, nivelurile de hCG sunt scăzute și nu există risc de ruptură. După tratament, nivelurile de hCG sunt monitorizate în mod regulat până când acestea revin la zero.
2. Intervenția chirurgicală
Intervenția chirurgicală este necesară pentru sarcinile ectopice rupte sau atunci când nu poate fi folosit tratmentul medicamentos. Cea mai frecventă procedură este laparoscopia, o intervenție chirurgicală minim invazivă pentru a îndepărta sarcina ectopică. În cazul în care trompa uterină este grav afectată sau s-a rupt, este posibil să fie necesară îndepărtarea ei parțială sau totală. În situațiile de urgență care implică sângerări abundente, poate fi necesară o intervenție chirurgicală deschisă.
3. Monitorizare
În cazurile rare în care sarcina ectopică se rezolvă de la sine – indicată de scăderea nivelului de hCG și de absența simptomelor de ruptură – medicii pot opta pentru o monitorizare atentă în locul intervenției imediate. Această abordare necesită analize de sânge și ecografii regulate pentru a se asigura că sarcina se rezolvă în siguranță.
Îngrijirea post-tratament
Recuperarea emoțională și fizică este esențială după tratament. Pacientele sunt sfătuite să evite sarcina timp de cel puțin 3 luni după metotrexat sau intervenție chirurgicală pentru a permite organismului să se vindece. Grupurile de sprijin sau psihoterapia pot ajuta, de asemenea, să facă față impactului emoțional.
Foto: shutterstock.com
