Osteoartroza este o boala degenerativa a articulatiilor, caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului, asociata cu inflamatie si afectare osoasa. Osteoartroza are mai multi factori de risc, dar cei cu o pondere mai mare sunt reprezentati de varsta si de obezitate. Alti factori de risc sunt reprezentati de boli reumatice, infectioase, metabolice, medicamente, precum si de predispozitia genetica. Cele mai afectate articulatii sunt cele de la nivelul genunchiului, soldului, mainii sau coloanei vertebrale.
Simptomele osteoartrozei sunt reprezentate de dureri articulare ce apar indeosebi in urma efortului fizic. Ele pot fi influentate si de factorii climatici, de frig si de umezeala. Durerea specifica osteoartrozei poate fi insotita si de reducerea mobilitatii articulatiei sau de umflarea acesteia. Treptat, boala evolueaza si apare o limitare a miscarilor, insa poate evolua si asimptomatic, pana la varste inaintate.
Diagnosticul de osteoartroza se stabileste in special in urma discutiei cu medicul si in urma efectuarii unui examen clinic de catre acesta. Luand ca argument frecventa, o durere articulara mecanica, ce apare la o persoana cu varsta compatibila (peste 50 de ani), cu debut lent si progresiv, ar trebui sa sugereze in mod prioritar diagnosticul de osteoartroza.
Cateva forme de artroza sunt reprezentate de:
- Gonartroza: reprezinta afectarea articulatiei genunchiului, iar simptomul principal este durerea localizata sau cu iradiere pe muschii coapsei sau gambei. Durerea se poate manifesta ca o arsura sau ca un junghi si poate fi prezenta doar in mobilizare si/sau in repaus. Durerea tine in mod normal sub jumatate de ora si ii este asociata mobilizarea dificila a articulatiei si a oaselor ce o alcatuiesc. De asemenea, se mai poate asocia si cresterea temperaturii locale la nivelul pielii sau aparitia cracmentelor (zgomote anormale care se aud atunci cand se mobilizeaza genunchiul).
- Coxartroza: se caracterizeaza prin afectarea articulatiei soldului si se manifesta prin aparitia prelungita a durerilor in jurul articulatiei (de obicei la nivelul pliului inghinal) si poate iradia pe fata anterioara a coapsei pana la genunchi sau sa se situeze la nivelul fesei. Concomitent cu primele dureri de avertisment, pot aparea dificultati la mers, la urcatul scarilor sau la intrarea intr-un vehicul. Pentru evitarea dificultatii la urcatul scarilor, persoana se foloseste de piciorul sanatos pe care-l intrebuinteaza primul, tragand sau tarand dupa aceea pe cel bolnav. O alta dificultate care tradeaza artroza se poate observa in momentul in care o persoana doreste sa se incalte si flecteaza mult genunchiul, deoarece nu-si poate indoi coapsa.
La toate aceste simptome se adauga si intepenirea de dimineata sau dupa un repaus prelungit, iar daca nu este consultat medicul la timp, apar contracturi si apoi atrofii ale muschilor fesei si ai coapselor.
- Chistul popliteu: in situatia in care articulatia este inflamata, genunchiul poate produce mai mult lichid sinovial (lichid vascos si transparent care are rolul de a umecta suprafetele articulatiilor mobile) decat de obicei. O leziune a genunchiului, in special ruptura de ligment, este o cauza frecventa a chistului. Cand bursa poplitee (din spatele genunchiului) se umple cu lichid si creste in volum, rezultatul este o umflatura numita chist Baker. Ca textura, este similar cu un balon umplut cu aer. Insa, in unele situatii, nu determina durere si poate trece neobservat.
Care este tratamentul osteoartrozei?
Acesta urmareste combaterea durerii, incetinirea progresiei bolii, precum si mentinerea mobilitatii articulatiilor. Se va incerca combaterea factorilor de risc, precum obezitatea, sedentarismul, traumatismele, conditiile nefavorabile la locul de munca (frig, umezeala, pozitii incomode, lucrul cu greutati). Tratamentul medicamentos al osteoartrozei se face cu antiinflamatoare si analgezice (pentru durere) sub forma de comprimate, geluri, unguente sau supozitoare.
Este recomandat si tratamentul balneofizioclimateric (namol, bai sulfuroase, radioactive, ionizari sau ultrasunete).
Cel mai important lucru este insa prevenirea aparitiei bolii si a progresiei acesteia, prin combaterea factorilor de risc si consultul medical in timp util.
Roxana Mateescu
Studenta anul VI
UMF „Carol Davila” Bucuresti
