Eventratia reprezinta iesirea viscerelor din cavitatea abdominala, din cauza slabirii musculaturii locale provocata fie de o interventie chirurgicala, fie de un traumatism. Eventratia ia forma unei proeminente cu aspect rotunjit si necesita tratament, exclusiv de natura chirurgicala, de regula in cazul in care devine foarte voluminoasa sau daca i se asociaza complicatii.
Cele mai comune eventratii – pana la 95% − au loc in urma unei operatii, fiind afectiuni cu grad relativ ridicat de ocurenta – aproximativ 10-20% dintre pacientii care sufera o interventie chirurgicala la nivel abdominal vor dezvolta, in urmatorii ani, o eventratie.
Cauzele eventratiei
Eventratia este favorizata de un cumul de factori, de ordin chirurgical sau biologic, care variaza de la infectia plagii operate si supuratiile aferente la presiune excesiva intraabdominala (cauzata, spre exemplu, de retentia de urina, varsaturi, tuse), varsta inaintata a pacientului, obezitate, efort prelungit, sarcina, constipatie, anemie, boli neoplazice s.a. Dintre acestea, infectiile si obezitatea sunt cele mai comune cauze.
Tipuri de eventratie
Eventratiile pot fi impartite in trei tipuri:
– Eventratia necomplicata, reductibila, in care simptomatologia este absenta, caracterizata doar de prezenta unei proeminente la nivel abdominal;
– Eventratia incarcerata, insotita de dureri abdominale, cand viscerele herniate devin greu de reintrodus in cavitatea abdominala;
– Eventratia strangulata, care se caracterizeaza prin absenta vascularizarii sacului de eventratie (ansa de intestin gros sau de intestin subtire) si constituie o urgenta medicala.
De asemenea, eventratia clasica, necomplicata, are trei stadii de evolutie:
– Eventratia de mici dimensiuni, care poate fi redusa cu usurinta si care dispare la asezarea in pozitie orizontala;
– Eventratia mare, greu reductibila, din cauza numarului mare de viscere care herniaza;
– Eventratia uriasa, care determina hernierea majoritatii viscerelor abdominale, cu complicatii severe.
Semnele si simptomele eventratiei
Semnele si simptomele variaza in functie de tipul eventratiei, dar si de stadiul de evolutie. Cele mai comune includ aparitia unei protuberante, care dispare sau isi reduce dimensiunile la asezarea in pozitie orizontala, dureri de intensitate variabila si jena locala. Eventratia incarcerata si cea strangulata se manifesta prin dureri mari, absenta tranzitului intestinal cu ocluzie intestinala, varsaturi.
Tratamentul eventratiei
Tratamentul eventratiei este exclusiv chirurgical, chiar daca o eventratie mica, asimptomatica, aflata in primul stadiu de evolutie, poate fi gestionata si prin metode de contentie, care includ purtarea unei centuri, a unui brau sau a unui corset. Cu toate acestea, ideala este interventia chirurgicala atunci cand eventratia este inca de mici dimensiuni si nu prezinta complicatii.
Inaintea tratamentului chirurgical, pacientul poate beneficia de o alta interventie: pneumoperitoneul. Acesta presupune introducerea aerului in cavitatea peritoneala, cu scopul de a extinde peretele abdominal, favorizand reintroducerea viscerelor herniate.
Abordarea chirurgicala, al carei scop este reconstructia anatomica a peretelui abdominal, poate fi de doua tipuri: clasica sau laparoscopica. Interventia laparoscopica presupune o serie de incizii mici prin care se introduce laparoscopul (un telescop de mici dimensiuni, cu camera video si o sursa de lumina), respectiv instrumentele de lucru. Cu ajutorul acestora, sacul de eventratie este reasezat in cavitatea abdominala, iar defectul herniar este acoperit cu o plasa din material sintetic neresorbabil.
Abordul laparoscopic este de preferat, intrucat presupune rate de recidiva a eventratiei mai mici, suferinta postoperatorie diminuata, spitalizare si convalescenta reduse, rezultate estetice superioare celor specifice interventiilor chirurgicale clasice si un risc mai mic de infectii postoperatorii. De regula, se opteaza pentru anestezie generala.
Dana Saporan
