Cataracta: cum apare, care sunt manifestările, tratament și prevenție

Cataracta este o opacifiere a cristalinului, structura biconvexă și transparentă care se găsește în spatele irisului și care are rolul de a focaliza lumina pe retină. Este una dintre principalele cauze ale orbirii la nivel mondial și poate afecta sugarii, adulții sau persoanele în vârstă, deși incidența maximă se găsește în ultima categorie populațională menționată. Cataracta poate fi unilaterală sau bilaterală și poate varia în ceea ce privește severitatea. Procesul bolii progresează treptat și la început, cel puțin, nu afectează activitățile zilnice, dar cu timpul – mai ales după al patrulea sau al cincilea deceniu de viață – cataracta se maturizează, făcând cristalinul complet opac.

Cum apare cataracta?

Procesul de opacifiere progresivă afectează treptat transparența cristalinului, interferând astfel cu procesul de refracție a luminii și, prin urmare, cu formarea unei imagini clare pe retină. Din punct de vedere fiziopatologic, afecțiunea implică deteriorarea și coagularea proteinelor de la nivelul cristalinului și acumularea moleculelor oxidative la acest nivel. La persoana sănătoasă, cristalinul este format din proteine structurale organizate într-o arhitectură specială, care susține funcționarea acestuia. Expunerea prelungită la factori de stres oxidativ (raze ultraviolete, fumul de țigară, anumite afecțiuni metabolice), susține procesul degenerativ de la nivelul cristalinului.

Radicalii liberi afectează proteinele și lipidele de la nivelul cristalinului, determinând mai multe modificări patologice la nivelul cristalinului, cum ar fi coagularea și denaturarea proteinelor cu formare de agregate opace. În plus, odată cu înaintarea în vârstă apar procese degenerative care susțin aceste transformări patologice. Un început de cataractă nu se va prezenta, în mod uzual, cu simptome evidente, dar ar trebui avut în vedere mai ales de către persoanele care s-au expus de-a lungul timpului factorilor de risc și care, de asemenea, au vârsta înaintată. Pe de altă parte, un ochi cu cataractă are modificări vizibile: apariția unei structuri albicioase, opace, pe acesta.

Cataracta – cauze și factori de risc

Înainte de toate, este important de menționat că există mai multe tipuri clinice ale bolii:

• cataracta senilă: cel mai comun tip, apare din cauza procesului natural de îmbătrânire. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cristalinul își pierde treptat transparența și claritatea;
• cataracta congenitală: anomalie prezentă încă de la naștere, cauzată de infecții intrauterine (rubeola, rujeola) sau de hipoxia fetală;
• cataracta traumatică: apare din cauza unei leziuni directe la nivelul ochiului, putând fi și o complicație a intervențiilor chirurgicale anterioare;
• cataracta asociată anumitor boli sistemice, cum ar fi diabetul zaharat.

Factorii de risc asociați cu dezvoltarea cataractei sunt numeroși și includ:

• vârsta înaintată (riscul crește exponențial după vârsta de 60 de ani);
• expunerea la radiații ultraviolete;
• fumatul, consumul de alcool;
• afecțiuni cronice subiacente: diabetul, dermatita atopică, distrofia miotonică, afecțiuni cum ar fi neurofibromatoza de tip toi, hipoparatiroidismul sau hipotiroidismul;
• dieta deficitară în antioxidanți și vitamine.

Utilizarea prelungită de corticosteroizi topici și sistemici, inhibitorii de colinesterază, pot crește riscul de dezvoltare a cataractei. Clorpromazina, spre exemplu, poate avea drept efect secundar opacifierea anterioară a cristalinului, într-un model de stea. Distrofiile ereditare ale fundului de ochi, cum ar fi retinita pigmentară, amauroza congenitală Leber, sindromul Stickler, sunt foarte frecvent asociate cu cataracta subcapsulară posterioară. Tipurile clinice de cataractă se mai pot clasifica și în funcție de structura afectată: cataracta subcapsulară, nucleară și corticală. Uneori, simptomele variază sensibil în funcție de tipul specific, dar impactul general este același.

Cataracta – simptome și manifestări

Simptomele cataractei variază în funcție de gradul de opacifiere a cristalinului, însă au tendința de a fi progresive pe măsură ce procesele degenerative evoluează. Cele mai comune simptome sunt următoarele:

• vedere încețoșată: se prezintă într-un stadiu incipient de cataractă. Persoanele menționează că au dificultăți în a vedea clar, ca și cum ar privi printr-o perdea sau un geam murdar;
• scăderea acuității vizuale, în special pentru obiectele aflate la distanță;
• fotofobie (reacție exagerată la lumină);
• dificultăți în a conduce mașina, în special pe timp de noapte, când apare așa-zisul fenomen de orbire temporară din cauza farurilor altor autovehicule;
• alterarea percepției culorilor, acestea devenind „mai șterse” sau „mai gălbui”;
• vedere dublă, fenomen cunoscut sub denumirea de diplopie;
• perceperea unor halouri colorate în jurul luminii, deseori sub formă de curcubeu, din cauza acumulării picăturilor de apă între straturile fibroase ale cristalinului. Acestea acționează în cele din urmă precum o prismă care împarte lumina vizibilă în cele șapte culori ale sale.

Simptomele tind să fie mai ușoare la început, uneori doar sub forma vederii încețoșate, scăderii acuității vizuale pe timp de noapte și fotofobiei. Totuși, pe măsură ce procesul degenerativ tinde să progreseze, acestea devin mult mai severe.

Tratament cataractă

Tratamentul cataractei este în principal chirurgical, deoarece nu există – cel puțin în momentul de față – metode farmacologice eficiente care să restabilească structura normală a cristalinului.  Așadar, nu există tratament cataractă fără operație. Alternativele chirurgicale includ:

• facoemulsificarea: reprezintă procedura standard de tratament pentru cataractă. Procedura implică realizarea unei incizii mici prin care este introdus un dispozitiv cu ultrasunete, care fragmentează cristalinul opac, ce ulterior este aspirat. La final, se va implanta un alt cristalin artificial, biocompatibil, care restaurează funcția normală a acestei structuri;
• extracția extracapsulară a cristalinului: este indicată în cazurile de cataractă avansată, când facoemulsificarea nu este fezabilă. Această procedură implică realizarea unei incizii relativ mai mari și extragerea întregului cristalin afectat, urmată de implantarea intraoculară a unei lentile biocompatibile;
• extracția intracapsulară a cristalinului: este o tehnică mai rar folosită indicată doar în cazuri extreme, unde întregul cristalin este îndepărtat împreună cu capsula sa.

Deși nu poate inversa procesul de opacifiere a cristalinului, tratamentul conservator ar putea fi util în etapele incipiente ale cataractei, când corecția cu ochelari sau lentile de contact ar putea îmbunătăți temporar acuitatea vizuală. În aceste cazuri, se pot prescrie picături pentru cataractă.

Cataracta – complicații și riscuri asociate

Cataracta poate duce, în sine, la complicații, însă există și risc de complicații asociate operației:

• complicații asociate bolii în sine: ulcer corneean, perforația corneei, orbire, glaucom;
• complicații asociate intervenției chirurgicale: uveită, îngroșarea posterioară a capsulei, mai rar dezlipirea de retină, glaucomul și modificări de refracție.

Endoftalmita reprezintă infecția ochiului fungică sau bacteriană a ochiului și poate fi o posibilă complicație după intervenția chirurgicală pentru cataractă. Se manifestă prin durere intensă, cu pierderea bruscă a vederii și necesită tratament de urgență cu antibiotice, iar în cazuri mai grave poate necesita intervenție chirurgicală suplimentară. Opacifierea capsulei posterioare – posibilă complicație a operației – apare la 20-30% dintre pacienți după câțiva ani din momentul în care s-a implantat cristalinul artificial și necesită capsulotomie cu laser YAG. Uneori, cristalinul ce a fost implantat poate provoca erori de refracție, fiind necesară corectarea suplimentară.

Cataractă – sfaturi pentru prevenție

Chiar dacă îmbătrânirea – principala cauză a cataractei – este inevitabilă, există măsuri care ar putea întârzia apariția cataractei. Specialiștii recomandă următoarele:

• protejarea împotriva radiațiilor UV, prin purtarea ochelarilor de soare cu protecție UV, însă și a pălăriilor cu boruri largi;
• renunțarea la fumat, întrucât fumatul este un factor de risc major pentru apariția cataractei;
• managementul eficient al bolilor cronice, cum ar fi diabetul, hipertensiunea, dislipidemiile;
• hidratarea adecvată în fiecare zi. De asemenea, este recomandat să se folosească picăturile nutritive pentru ochi, mai ales în contextul în care persoana petrece foarte mult timp în fața ecranelor luminoase. Expunerea la surse de lumină albastră poate crește riscul de cataractă și apariția timpurie a simptomelor asociate;
• abordarea unei diete bogate în antioxidanți naturali, prin consumul de alimente care conțin cantități importante de vitamina A, C, E, luteină și zeaxantină (morcovi, spanac, citricele). Acestea ajută la menținerea integrității cristalinului prin reducerea efectelor nocive pe care stresul oxidativ excesiv le are asupra organismului.

Cataracta este o afecțiune oculară foarte comună, caracterizată prin opacifierea cristalinului și, astfel, pierderea progresivă a durerii. Poate fi considerată o afecțiune „normală”, întrucât apare ca urmare a modificărilor degenerative asociate înaintării în vârstă, vorbind strict despre forma numită cataractă senilă. Totuși, managementul chirurgical are rezultate foarte bune, permițând restabilirea funcției vizuale, mai ales în contextul progresiei tehnologice din domeniul medical oftalmologic. În absența tratamentului, cataracta progresează spre orbire, chiar dacă reversibilă. Cu cât tratamentul se inițiază mai rapid, cu atât prognosticul este unul mult mai favorabil.

foto: shutterstock.com