Factorul genetic joacă un rol interesant în compoziţia corpului, mai ales când vine vorba de greutatea noastră. Organismul este conceput pentru a stoca grăsimea în anumite locuri, în funcţie de sex, vârstă şi de genele pe care le moştenim.
Femeile au în mod normal mai multă grăsime depozitată decât bărbaţii, aceasta reprezentând între 18 şi 20% din greutatea corporală, în timp ce la bărbaţi reprezintă numai între 10 şi 15%. Această diferenţă este cauzată de faptul că femeile trebuie să stocheze energie în aşteptarea viitoarelor sarcini. În plus, există şi variaţii în privinţa distribuţiei grăsimii în funcţie de rasă. Astfel, la femeile africane aceasta este localizată predominant pe fese, la cele mediteraneene pe şolduri, iar la cele asiatice pe burtă. Bărbaţii, pe de altă parte, stochează grăsimea în zona abdominală.
Factorul genetic şi greutatea
Cum şi cât contribuie genele la apariţia obezităţii este un subiect intens studiat în ultimii ani; de interes fiind modul în care acestea afectează indicele de masă corporală; tendinţa de a stoca mai multă grăsime sau înclinaţia de a mânca în exces.
Existenţa unor gene care predispun la obezitate a fost sugerată de geneticianul James Neel în 1962, care a formulat ipoteza „genotipului econom” (thrifty genotype), potrivit căreia genele care economisesc energie au fost selectate pe parcursul istoriei noastre pentru ca noi să supravieţuim perioadelor de foamete. În zilele noastre, modificările obiceiurilor alimentare (creşterea consumului de alimente bogate în calorii), ale stilului de viaţă (scăderea activităţii fizice) şi sporirea resurselor alimentare ne-au facut vulnerabili la apariţia obezităţii.
Peste 600 de gene şi regiuni ale cromozomilor cu rol în influenţarea greutăţii corporale
Există defecte rare ale unei singure gene (denumite monogenice) care cauzează obezitate severă începând din copilărie, acestea fiind asociate cu hiperfagie (senzaţia crescută de foame). Cel mai frecvent însă, persoanele cu obezitate au mai multe gene care predispun la câştigul în greutate, acest fapt fiind demonstrat de numeroase studii.
Un exemplu este reprezentat de descoperirea în 2007 a genei FTO. Anumite variante a acestei gene ne fac să consumăm mai multe calorii. Persoanele cu două copii defectuoase ale genei (una moştenită de la tata, cealaltă de la mama) au în medie un surplus ponderal de 3 kilograme.
O altă genă implicată în obezitate este gena ADIPOQ, exprimată în ţesutul adipos. Această genă codifică adiponectină, un hormon cu rol important în metabolismul glucidic şi lipidic. Iar niveluri scăzute ale acestui hormon sunt asociate cu obezitatea şi cu rezistenţă crescută la insulină.
Numărul de gene potenţial implicate în apariţia obezităţii continuă să crească, fiind găsite peste 600 de gene şi regiuni ale cromozomilor cu rol în influenţarea greutăţii corporale, dintre care aproximativ 50 sunt puternic asociate cu kilogramele în plus.
Legături periculoase: obezitatea şi refluxul gastroesofagian
Însă factorii genetici nu determină doar predispoziţia la obezitate, ci modulează şi răspunsul organismului la modificarea stilului de viaţă sau farmacoterapie. Astfel, persoanele cu anumite variante de gene (FTO, UCP1, PAPRG2, ADBR3) răspund mai bine la modificările aduse în dietă sau la activitatea fizică.
În concluzie, adoptarea unui stil de viaţă sănătos ne poate feri de kilogramele în plus chiar dacă avem gene care predispun la obezitate.
