A aduce pe lume un copil reprezinta una dintre responsabilitatile imense pe care trebuie sa ni le asumam in calitate de parinti, dar si un moment cu cele mai intense sentimente de implinire, satisfactii si fericire.
Un copil este un miracol, dar el are nevoie de hrana, atentie, iubire neconditionata, acceptare, joc, rabdare, educatie, bani, indrumare, sprijin permanent. El trebuie sa vina pe lume cand gandesti si simti ca esti pregatit, altfel il vei ignora, abandona, abuza, chinui.
Varsta psihologica este diferita de varsta cronologica
Unele femei si unii barbati se comporta, chiar si la varsta adulta, ca niste copii, in timp ce unii tineri, atat femei, cat si barbati, adopta un punct de vedere matur. Se poate observa uneori cum unii copii, chiar de la pubertate se comporta ca si cum ar fi persoane varstnice.
Cati dintre noi s-au intrebat daca varsta psihologica corespunde varstei cronologice si care sunt motivele pentru care unii oameni prezinta chiar tulburari de personalitate, tocmai din cauza decalajului dintre cele doua varste amintite?
In cabinetele de psihologie se intalnesc, deseori, persoane la varsta tineretii si a adultului care sufera profund tocmai din cauza lipsei de sincronizare a celor doua varste. Constientizarea problematicii si lucrul centrat pe obiectivul maturizarii a constituit activitatea psihoterapeutica ce le-a permis sa creasca din punct de vedere psihologic pentru ca apoi sa poata sa-si insusesca si sa joace rolurile psihosociale in mod autentic.
Efectul travaliului psihoterapeutic s-a concretizat in reechilibrarea personalitatii acestora, care le-a permis maturizarea, o buna interrelationare umana, (re)construirea relatiilor de calitate cu partenerii de viata, cu familia.
Copilul, responsabilitate asumata de ambele parti
Alegerea momentului in care doresti sa devii parinte este unul foarte important si plin de responsabilitate pentru ambii parteneri. Exista un complex de factori implicati in actul procrearii. O persoana matura este cea care, in momentul aducerii pe lume a copilului, intrevede toate consecintele cresterii si educarii si isi asuma actul procrearii si tot ce decurge din acesta.
Factori pozitivi in luarea deciziei de a aduce pe lume copii
- Sanatatea biologica si psihologica;
- Maturitatea, atat emotionala cat si sociala;
- Stabilirea acestui aspect ca o prioritate;
- Luarea deciziilor de comun acord in cadrul cuplului, negocierea, evitand astfel punctele de vedere individualiste, egoiste;
- Existenta resurselor, inclusiv cele materiale, pentru asigurarea cresterii si educarii copilului;
- Asumarea timpului necesar pentru cresterea si educarea de calitate.
Factori negativi implicati in luarea deciziei de a aduce pe lume copii
- Absenta acestui obiectiv, dar si presiunea pusa de familie;
- Imaturitatea psihologica;
- Absenta iubirii si respectului fata de partener;
- Cariera in detrimentul familiei;
- Criza de timp;
- Stilul de viata, dorinta de a se distra excesiv, fara asumarea responsabilitatii de a fi un parinte bun;
- Egoismul, propriile nevoi puse mai presus de interesele copiilor;
- Aspectul fizic, teama de deformare fizica;
- Distanta psihologica fata de copil, imposibilitatea de a darui afectiune;
- Neacordarea atentiei, afectiunii, suportului necesare copilului;
- Problemele de personalitate nerezolvate cu parintii, care se reflecta in atitudinea fata de cel mic;
- Instabilitatea in cuplu;
- Absenta informarii, ignoranta;
- Necunoasterea de sine;
- Graba in a lua decizia de a aduce pe lume copii;
- Tulburarile de personalitate.
- Varsta avansata.
Care este cel mai potrivit moment pentru a avea un copil?
Specialistii in medicina sustin ca momentul biologic optim, cand sansele sunt ridicate pentru a procrea si complicatiile de orice fel sunt reduse, este intre 20-35 de ani.
Atunci cand momentul biologic se sincronizeaza cu varsta psihologica si motivatia de a deveni parinte, reusita de a aduce pe lume un copil sanatos este mult mai mare.
Parintii maturi din punct de vedere psihologic care aleg sa aduca pe lume copii la o varsta biologica adecvata au multe sanse sa fie impliniti si fericiti deoarece sunt sanatosi, au energie multa, disponibilitate, flexibilitate, putere de invatare si modelare, riscuri scazute ca nou-nascutul sa aiba malformatii.
Pe de alta parte, parintii mai in varsta se pot confrunta cu riscuri de sanatate mai mari si oboseala, dar ar putea fi mai maturi, mai responsabili si mai pregatiti financiar pentru cresterea unui copil.
Femeile prefera sa aiba copii dupa 30 de ani
Emotional, multe dintre femei constata ca dupa 30 de ani sunt pregatite emotional sa ramana insarcinate, explicatia constand in faptul ca la aceasta varsta se simt mai mature emotional si adesea „asezate” pe plan profesional. Unii specialisti in medicina considera ca pana spre 40 de ani o sarcina se poate dezvolta in conditii de siguranta si pentru mama si pentru copil, desi momentul nu este ideal. Spre 50 de ani, lucrurile s-ar putea complica.
Varsta optima pentru barbati este pana in 40 de ani
Cercetarile au demonstrat ca barbatii peste 40 de ani au sanse de sase ori mai ridicate sa contribuie la nasterea unui copil cu autism decat cei care sunt mai tineri. Se pare ca riscul manifestarii autismului creste constant cu varsta paterna, dar nu s-a demonstrat nicio legatura intre prezenta bolii si varsta materna, considera psihiatrii. Constatarea sugereaza ca barbatii pot avea propriul ceas biologic care afecteaza capacitatea lor de a concepe urmasi sanatosi, pe masura ce imbatranesc.
Poate fi varsta psihologica o bariera?
Raspunsul este afirmativ, deoarece o femeie imatura din punct de vedere psihologic va relationa dificil cu cel mic, va vedea in el un obstacol in calea iubirii, carierei, libertatii si confortului din timpul liber. Se va simti obosita si vesnic frustrata, isi va varsa mania adesea asupra copilului, deoarece este cel neajutorat. De multe ori, va avea impresia ca partenerul nu-i mai acorda asa multa atentie si afectiune, revarsand-o mai mult asupra copilului.
Femeia-copil vs. barbatul imatur emotional
Exista situatii in care o femeie-copil prezinta dificultati de relationare nu doar cu partenerul de viata si copilul, ci si cu familia sau chiar colegii de serviciu. De asemenea, va considera, atunci cand relatia de cuplu nu functioneaza, fie ca acest copil este cauza, fie ca o „leaga” de un partener pe care nu si-l mai doreste. Femeii imature ii lipseste asumarea faptelor si responsabilitatea. Adesea, ea creeaza dependente afective, iar in planul personalitatii sufera de nesiguranta, anxietate, depresie, fobii, obsesii, agresivitate.
Barbatul imatur emotional nu va sti cum sa joace rolul de tata, cum sa se comporte astfel incat sa aduca o organizare a familiei cu o anumita ierarhie in care sa existe anumite reguli, valori, principii. In asemenea situatii, partenera lui va avea doi copii si s-ar putea simti istovita de eforturi si griji. Fiindu-i greu sa-si asume rolul de sot si tata, barbatul imatur poate fugi din relatia de cuplu spre o alta femeie, unde nu trebuie sa joace si rolul de tata, sau va divorta ori va delega sarcinile sale sotiei, parintilor, bonei, alegand sa se refugieze in munca sau in diverse anturaje.
Psihoterapia, alternativa ideala
Exista si cazuri fericite in care cuplul, observand ca nu mai poate face fata noii situatii, apeleaza la consiliere si psihoterapie. Aceasta decizie ofera oportunitatea maturizarii in cuplu si in viata, cei implicati in procesul psihoterapeutic devin parteneri maturi, responsabili si foarte buni parinti. Consilierea si psihoterapia de cuplu aduc suport prin ascultare, intelegere, restructurarea personalitatii si vindecarea ranilor din trecut acumulate in interrelationarea cu membrii familiei sau in relatiile cu ceilalti fosti prieteni, iubiti sau soti.
Text: Paula Rotaru
Consultant: Psiholog Aurelia Moraru,
Cabinet Individual de Psihologie,
