Pentru vârstnici, acţiunea de a se hidrata corespunzător nu prezintă un interes. Majoritatea adulţior vârstnici consumă lichide sau apă doar atunci când îşi iau medicamentele. Iar la cei diagnosticaţi cu demenţă, riscurile unui consum scăzut de apă sunt şi mai periculoase, întrucât aceştia pot uita, pur și simplu, să consume apă, chiar dacă setea s-a instalat.
Studiile au demonstrat că există o legătură între diagnosticul de demență și deshidratare, în situaţia în care fiecare dintre acestea se autosabotează, agravând-o pe cealaltă. Aportul crescut de medicamente, senzaţia redusă de sete cresc riscul de deshidratare.
În plus, în demenţa severă, pacientul vârstnic ar putea avea dificultăţi în a mai recunoaște sau în a exprima senzația de sete.
