Prin cardiopatie hipertensivă se înțelege o constelație de modificări patologice ale cordului (de unde și denumirea de „cardiopatie”), care apar din cauza hipertensiunii arteriale menținute (de unde și alăturarea termenului „hipertensivă” în denumirea bolii). Fenomenul de hipertensiune, menținut pe termen lung, duce la necesitatea ca inima să muncească suplimentar. În timp, acest surplus în volumul de muncă necesar a fi depus pentru a susține circulația va duce la modificări structurale și funcționale ale inimii, cum ar fi hipertrofia ventriculului stâng, care poate evolua spre insuficiență cardiacă. Cardiopatia hipertensivă cuprinde sechelele hipertensiunii arteriale.
De exemplu, afecțiunea numită cardiopatie hipertensivă se asociază deseori unei alte patologii, și anume insuficiența cardiacă sistolică sau diastolică. Tulburările de conducere (aritmiile), mai ales fibrilația atrială, sunt frecvente, asociindu-se cu boala coronariană, moartea cardiacă subită și alte complicații semnificative. Tratamentul actual în caz de cardiopatie hipertensivă urmează protocolul standard în caz de hipertensiune arterială, întrucât efectele pe care farmacoterapia le are asupra regresiei hipertrofiei (îngroșării) ventriculului stâng sunt încă neclare. De asemenea, această patologie este subclasificată în funcție de prezența sau absența insuficienței cardiace.
Cardiopatie hipertensivă – cauze și factori de risc
Principala cauză care poate duce la cardiopatie hipertensivă este hipertensiunea arterială (HTA) cronică, netratată sau necorespunzător gestionată. În conformitatea ghidurilor medicale actuale, HTA se definește ca fiind tensiunea arterială sistolică mai mare de 120 mmHg, care se asociază unei valori de peste 80 mmHg ale tensiunii arteriale diastolice. Riscul de mortalitate din cauze cardiovasculare se dublează pentru fiecare creștere a presiunii sistolice cu 20 mmHg și presiunii diastolice cu 10 mmHg, având drept referință valoarea tensiunii arteriale de 117/75 mmHg. S-a estimat că hipertensiunea precede cu aproximativ 14,1 ani dezvoltarea insuficienței cardiace.
Marea majoritate a persoanelor cu cardiopatie hipertensivă sunt diagnosticate cu HTA primară (esențială). Nu se cunosc pe deplin cauzele care pot duce la HTA esențială, care deficitar ținută sub control va duce la cardiopatie hipertensivă. Cu toate acestea, este probabil să fie vorba mai ales despre interacțiunea între factorii genetici (predispoziție genetică) și factorii de mediu.
Mai mulți factori de risc au fost asociați cu HTA primară și cardiopatie hipertensivă. Dintre aceștia, cei mai importanți sunt următorii:
- vârsta înaintată (peste 60 de ani);
- istoricul familial pozitiv de hipertensiune arterială esențială și cardiopatie hipertensivă;
- obezitatea și sedentarismul;
- fumatul și consumul excesiv de alcool;
- dieta alimentară bogată în sodiu (peste 3 grame pe zi);
- stresul cronic;
- hiperlipidemia (nivelul crescut de lipide în sânge), hipercolesterolemia (colesterol crescut).
Diagnosticul de cardiopatie hipertensivă este responsabil pentru aproape 25% din toate cauzele insuficienței cardiace. Potrivit unui studiu, hipertensiunea dublează, în rândul bărbaților, riscul de insuficiență cardiacă, iar în rândul femeilor îl triplează (atunci când este ajustată conform în funcție de vârstă și factorii de risc specifici). Managementul adecvat la HTA se corelează cu o reducere de până la 64% a riscului de a dezvolta cardiopatie hipertensivă, insuficiență cardiacă și alte complicații asociate.
Cardiopatie hipertensivă – simptome și manifestări
Din păcate, hipertensiunea este o afecțiune insidioasă, cu simptome foarte vagi, nespecifice. În acest context, riscul de cardiopatie hipertensivă crește foarte mult, întrucât majoritatea celor cu HTA nu prezintă simptome decât târziu în cursul bolii, când apar deja complicație. Persoanele cu hipertrofie ventriculară stângă sunt asimptomatice, în general, deși uneori se poate prezenta cu dureri toracice anginoase, ischemice, din cauza cererii crescute de oxigen a miocardiocitelor (celulele miocardului) hipertrofiate. Persoanele cu cardiopatie hipertensivă pot prezenta dureri toracice la efort din cauza anginei pectorale sau a ischemiei cardiace deja instalate.
Persoanele cu cardiopatie hipertensivă sunt expuse riscului de a dezvolta fibrilație atrială. Este obișnuit ca hipertensiunea să ducă la anomalii de conducere, care se pot prezenta sub formă de palpitații la nivelul inimii, accident vascular cerebral, amețeli, sincopă și, în cazurile severe, cu moarte cardiacă subită. HTA este unul dintre principalii factori de risc pentru apariția unei game variate de boli cardiovasculare, cum ar fi:
- boala coronariană (cardiopatie ischemică);
- insuficiența cardiacă congestivă;
- fibrilația atrială;
- boala cerebrovasculară;
- boala arterială periferică;
- anevrismul de aortă;
- boala cronică de rinichi (insuficiența renală cronică);
- boala valvulară.
Din acest motiv, este importantă monitorizarea constantă a tensiunii arteriale, care poate fi ușor făcută la domiciliu, folosindu-se un tensiometru. Diagnosticarea precoce a HTA va permite, în cazul în care este necesar, instaurarea tratamentului. După cum am menționat mai sus, în cazul gestionării corecte a hipertensiunii arteriale, riscul de cardiopatie hipertensivă se reduce major.
Cardiopatie hipertensivă – alternative de tratament
În caz de cardiopatie hipertensivă, tratamentul urmează liniile standard ale tratamentului pentru hipertensiune arterială. Conform ghidurilor actuale, tensiunea se poate clasifica în 5 categorii:
- tensiune arterială normală: tensiune arterială sistolică sub 120 mmHg și tensiune arterială diastolică sub 80 mmHg;
- tensiune arterială crescută: tensiune arterială sistolică între 120-129 mmHg, cu o tensiune arterială diastolică sub 80 mmHg;
- hipertensiune arterială grad I: tensiune arterială sistolică mai mare de 140 mmHg, cu valori ale tensiunii arteriale diastolice cuprinse între 90-99 mmHg;
- hipertensiune arterială grad II: tensiune arterială sistolică mai mare de 160 mmHg și valori ale tensiunii arteriale diastolice cuprinse între 100-109 mmHg;
- hipertensiune arterială grad III: tensiune arterială sistolică mai mare de 180 mmHg și valori ale tensiunii arteriale diastolice mai mari de 110 mmHg.
Riscul de cardiopatie hipertensivă ase asociază oricărui tip de hipertensiune arterială, însă este cu atât mai mare cu cât gradul este mai mare. Tratamentul pentru cardiopatie hipertensivă este cel tipic hipertensiunii arteriale, și include următoarele:
- diuretice tiazidice;
- inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei/antagoniștii receptorilor de angiotensină;
- blocante ale canalelor de calciu;
- β-blocantele nu se recomandă în caz de hipertensiune izolată, ci sunt medicamente de primă linie în caz de insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, fibrilație atrială (la care se poate ajunge în caz de cardiopatie hipertensivă);
- vasodilatatoarele, cum ar fi hidralazina, se recomandă doar în acele cazuri în care HTA este foarte dificil de controlat, fiind necesar un al treilea sau al patrulea medicament, sau atunci când există contraindicații la medicamentele de primă linie;
- modificarea factorilor de risc: renunțarea la fumat și la consumul de alcool, activitate fizică moderată, atent dozată, dieta sănătoasă, reducerea aportului de sodiu.
De obicei, două sau mai multe medicamente antihipertensive sunt eficiente pentru a se asigura un control adecvat, în special la persoanele cu HTA de gradul II. Pot preveni, dacă tratamentul se respectă cu atenție, riscul de cardiopatie hipertensivă. Se recomandă reevaluarea după 30 de zile de la inițierea tratamentului, pentru a se evalua răspunsul persoanei la acesta. Nu ar trebui să se utilizeze două medicamente din aceeași clasă, cum ar fi IECA (adică inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei) și ARA (antagoniștii receptorilor de angiotensină). Cu tratamentul corespunzător, colaborarea îndeaproape cu medicul specialist, riscul poate fi foarte mult redus.
Cardiopatie hipertensivă – complicații și riscuri asociate
Diagnosticul de cardiopatie hipertensivă, cu afectare cardiacă extinsă, este o complicație a HTA susținute și necorespunzător gestionate. HTA prelungită susține hipertrofia ventriculară stângă, ceea ce duce în cele din urmă la insuficiență cardiacă (sistolică și diastolică). Fibrilația atrială, de asemenea, crește riscul de accident vascular cerebral ischemic. Boala aterosclerotică, boala valvulară, insuficiența cardiacă, boala cerebrovasculară, renală, sunt alte complicații la care se poate ajunge ca urmare a HTA susținute. Aproape 50% dintre AVC-uri și cardiopatii ischemice sunt atribuite hipertensiunii arteriale susținute.
Foto: shutterstock.com
