Prezentare:
Solutie pentru dializa peritoneala 1 litru solutie pentru dializa peritoneala contine: clorura de sodiu 5,7860 g; lactat de sodiu 3,9250 g; clorura de calciu dihidrat 0,2573 g; clorura de magneziu hexahidrat 0,1017 g; glucoza anhidra 15 g; Na+ 134 mmol/l; Ca2+ 1,75 mmol/l; Mg2+ 0,50 mmol/l; Cl- 103,50 mmol/l; lactat 35 mmol/l; glucoza 83,3 mmol/l. Osmolaritate teoretica 358 mOsm/l. pH 5,5. Pungi x 500, 1000, 2000 sau 5000 ml
Indicatii:
Insuficienta renala cronica in stadiu terminal, de diferite etiologii.
Doze:
2000 ml solutie/sedinta de dializa. Daca la inceputul tratamentului apare durere determinata de distensia abdominala, doza poate fi redusa temporar la 500-1500 ml. La copii: 500-1500 ml solutie (30-40 ml/kg) la o sedinta de dializa. La pacientii supraponderali si/sau la cei care tolereaza volume mai mari se pot administra 2500-3000 ml. In cazul dializei peritoneale ciclice intermitente sau continue, se utilizeaza pungi cu volum mai mare de solutie. In cazul unui timp de echilibrare de 4-8 ore, se pot utiliza cate 2000 ml solutie x 4 ori/zi (doza totala 8000 ml) sau doze mai mari sau mai mici, ajustate individual. Solutia de dializa trebuie incalzita la temperatura corpului, apoi introdusa in cavitatea peritoneala prin cateterul de dializa peritoneala; timpul de adm. este de 5-20 minute. Solutia ramane in cavitatea peritoneala 4-8 ore, apoi va fi drenata si inlocuita. In functie de echilibrul hidroelectrolitic, se poate asocia cu alte solutii de dializa peritoneala cu concentratii mai mari de glucoza sau cu concentratii diferite de sodiu si potasiu.
Contraindicatii:
Pentru CAPD/DPCA: hipokaliemie; hipercalcemie. Pentru dializa peritoneala in general: traumatisme abdominale recente, arsuri la nivel abdominal, afectiuni inflamatorii extensive ale tegumentului abdominal in regiunea de iesire a cateterului, peritonita; perforatii abdominale; interventii abdominale cu aderente fibroase, boala Crohn, colita ulcerativa, diverticulita, tumori intraabdominale, interventii chirurgicale abdominale recente, ileus, hernie abdominala; fistula abdominala interna sau externa; afectiuni pulmonare, indeosebi pneumonie; septicemie; acidoza lactica; casexie sau pierderi mari in greutate, indeosebi in cazurile in care alimentarea este imposibila; cazuri rare de uremie care nu mai raspund la trat. prin dializa peritoneala; hiperlipidemie grava; incapacitate fizica sau mentala de a utiliza sistemul de dializa peritoneala.
Atentionari:
Dezechilibrele electrolitice (produse de varsaturi sau diaree) pot necesita utilizarea temporara a unei solutii de dializa peritoneala care contine potasiu. in hipercalcemie (produsa de adm. de doze mari de chelatori de fosfati cu continut mare de calciu si/sau de doze mari de vitamina D) poate fi necesara folosirea temporara sau permanenta a unei solutii cu continut mic de calciu. La copii, doza trebuie ajustata in functie de varsta, inaltime si greutate corporala. La varstnici, inainte de inceperea tratamentului se va avea in vedere incidenta crescuta a herniei. Pentru evitarea deshidratarii sau hiperhidratarii este necesara monitorizarea atenta a balantei hidrice si a greutatii corporale. Sunt necesare monitorizarea balantei electrolitice, a ureei si creatininei, proteinelor serice, glicemiei, precum si a altor parametri (gaze sanguine, echilibru acido-bazic). La pacientii cu diabet zaharat, doza zilnica de insulina trebuie ajustata. Pentru a reduce riscul de infectie se respecta conditiile de asepsie in timpul schimbarii solutiei de dializa. Solutia nefolosita se va arunca. Solutia de dializa peritoneala nu trebuie adm. intravenos Se va tine cont de posibilitatea aparitiei hipercalcemiei in cazul adm. concomitente a compusilor de calciu sau vitaminei D. Adm. concomitenta de diuretice poate provoca dezechilibre hidroelectrolitice. In cazul tratamentului cu digitalice, este necesara monitorizarea kaliemiei.
Reactii adverse:
Complicatiile cele mai frecvente ale oricarui tratamentului prin dializa peritoneala sunt reprezentate de peritonita si infectii de tunel sau la nivelul locului de iesire a cateterului. Peritonita netratata poate duce la septicemie. Simpt. incipienta a peritonitei este reprezentata de tulburarea dializatului, dureri abdominale si febra. Solutia drenata va fi examinata bacteriologic si se va efectua numaratoarea leucocitelor; este esentiala instituirea precoce a terapiei (intraperitoneala si/sau sistemica), chiar inainte de primirea rezultatelor antibiogramei, utilizandu-se chimioterapice antibacteriene de ultima generatie,
