Candida auris este o specie emergentă de fung patogen, asociat în principal cu infecțiile de tip nosocomial (intraspitalicești), în momentul de față considerată o amenințare serioasă la adresa sănătății publice. Identificată pentru prima dată în 2009, această ciupercă se asociază din ce în ce mai des cu infecții fungice invazive severe, în special la pacienții imunocompromiși. În mod obișnuit, infecția cu Candida auris are loc în spitale, la pacienții internați, chiar și în mediile în care au fost implementate măsuri drastice de prevenire și control al infecțiilor. Infecțiile fungice cu acest fung au fost identificate în peste 35 de țări, mai puțin, deloc surprinzător, în Antarctica.
Ce este Candida auris?
Candida auris este o ciupercă levuriformă din genul Candida, care are capacitatea de a coloniza tegumentul, mucoasele, dispozitivele medicale (catetere, sonde, dispozitive de ventilație). Este o specie oportunistă, ceea ce înseamnă că afectează preponderent pacienții imunocompromiși, precum și pe cei internați pentru perioade îndelungate în unitățile de terapie intensivă. Ceea ce o deosebește de alte specii din genul Candida este capacitatea remarcabilă de a forma biofilme pe dispozitivele medicale (catetere venoase, tuburi endotraheale), ceea ce contribuie la infecții persistente. De asemenea, are o capacitate formidabilă de a rezista la acțiunea antifungicelor.
O altă problemă majoră este variabilitatea genetică a speciei Candida auris. Până acum au fost identificate patru clade de variațiuni clonale: Asia de Sud, America de Sud, Africa de Sud, clada pan-europeană. Fiecare are o rezistență specifică la antifungice. Rezistența sporită la tratament antifungic îngreunează eradicarea infecțiilor. De asemenea, există și dificultăți în a diagnostica corect infecția cu Candida auris, specia fiind adesea confundată cu alte specii în testele clasice de laborator. Specia dispune de numeroși factori de virulență, ceea ce face ca infecțiile asociate să fie mult mai dificil de tratat și de eradicat decât alte infecții fungice care răspund la tratament.
Infecția cu Candida auris – cauze și factori de risc
Infecțiile cu Candida auris sunt în mod obișnuit nosocomiale (infecția are loc în spital), deseori în strictă asociere cu utilizarea intensivă a dispozitivelor medicale invazive. Rare sunt cazurile în care infecția a avut loc în afara spitalului – de obicei în contextul în care persoana infectată, însă în spital, a transmis infecția altei persoane care anterior nu a fost spitalizată.
Cum se transmite infecția cu Candida auris?
Agentul infecțios se transmite astfel:
- transmitere directă: contact cutanat între pacienți și personalul medical;
- transmitere indirectă: prin suprafețe contaminate, echipamente medicale (cateter urinar sau venos central, sondă endotraheală, dispozitiv de ventilare mecanică);
- colonizare persistentă: pacienții colonizați pot rămâne purtători pe termen lung, în anumite cazuri chiar și după tratament.
Infecția cu Candida auris are loc în special în spitale, la pacienții imunodepresivi, precum și la cei care au avut recent intervenții chirurgicale.
Grupe de risc ale infecției cu Candida auris
După cum s-a menționat deja, specia este oportunistă, ceea ce înseamnă că provoacă infecții în special în rândul persoanelor imunocompromise. Principalele grupe de risc sunt:
- pacienții din secțiile de terapie intensivă, în special cei ventilați mecanici;
- pacienții imunocompromiși (neutropenie, transplant de organ, chimioterapie, HIV/SIDA și diabet, tratament cronic cu corticosteroizi);
- pacienții care poartă catetere venoase centrale, catetere urinare, tuburi endotraheale sau alte tipuri de dispozitive medicale invazive;
- pacienții tratați anterior cu antifungice, în special echinocandine sau azoli;
- pacienții hemodializați, care au trecut prin intervenții chirurgicale în ultimele 30 de zile;
- pacienții hrăniți parenteral au un risc mai mare de a dezvolta infecția cu Candida auris.
De asemenea, persoanele care au călătorit recent în zone cu focare documentate de infecție sunt mult mai predispuse să dezvolte, la rândul lor, această infecție.
Infecția cu Candida auris – simptome și manifestări
Manifestările clinice ale infecțiilor cu Candida auris sunt nespecifice și, în cea mai mare parte, sunt în strânsă dependență de localizarea infecției.
Candidemie și infecții invazive
Candidemia (pătrunderea în sânge a fungilor) reprezintă cea mai frecventă formă clinică a unei astfel de infecții, care poate evolua rapid spre sepsis fungic. Simptomele includ:
- febră persistentă, refractară la antibiotice;
- tahicardie, hipotensiune;
- insuficiență multiplă de organe (MoDS, în cazurile severe).
Infecții ale tractului urinar
Candida auris poate provoca și infecții ale tractului urinar, care se prezintă astfel:
- disurie, senzația de arsură la urinare;
- polakiurie (urinări frecvente);
- febră, frisoane (în infecțiile invazive);
- rezistență la tratamentele antifungice uzuale.
Infecții ale tractului respirator
Deși mai rar, mai ales pe fondul unei boli pulmonare, infecția cu Candida auris duce la:
- pneumonie fungică (rară, dar potențial letală);
- exacerbarea simptomatologiei la pacienții ventilați mecanic.
Infecții ale pielii, arsurilor și plăgilor chirurgicale
- leziuni cutanate eritematoase, ulcerative;
- supurație persistentă la locul plăgii sau arsurii;
- abcese (în asociere cu cateterele);
- colonizare tegumentară (în special la pacienții imunodeprimați).
De asemenea, infecția se mai poate manifesta și sub formă de miocardită, otită, meningită și în unele cazuri osteomielită. Candidemia, de altfel, este frecventă la pacienții imunocompromiși, și are un risc relativ ridicat de evoluție nefavorabilă.
Diagnosticul infecției cu Candida auris
Evaluarea pacientului suspect de infecția cu Candida auris presupune în primă instanță o probă de la locul infecției – sânge, urină, exsudat nazal, faringian, spută etc. Creșterea unei astfel de specii în sistemele de hemocultură durează până la 1-3 zile. De cele mai multe ori, specia este, din păcate, greșit identificată folosindu-se doar metode de microbiologie clinică. Diagnosticul precis este pus cu ajutorul dispozitivelor care folosesc spectrometrie de masă MALDI-TOF, în contextul în care există baze cu date de referință ce pot ajuta la diferențierea speciilor Candida auris de alte specii de Candida. În cazul focarelor, se folosește cu precădere tehnica PCR.
Infecția cu Candida auris – alternative de tratament și management
După cum deja s-a menționat, Candida auris are potențialul de a fi multirezistentă la tratamente antifungice conveționale. Prin urmare, terapia și eradicarea sunt mult mai dificile. Ghidurile de actualitate în ceea ce privește tratamentul infecției presupun:
Tratament antifungic de primă linie
- echinocandine (caspofungin, micafungin, anidulafungin);
- amfotericina B lipozomală (în cazurile severe sau rezistente la echinocandine);
- azoli (fluconazol, voriconazol), deși tind să aibă activitate limitată, din cauza rezistenței la antifungicele clasice.
Terapie combinată
În cazurile de candidemie refractară, poate fi necesară asocierea mai multor antifungice. Totuși, acestea se administrează cu precauție în funcție de răspunsul pacientului și alte criterii, cum ar fi starea generală de sănătate.
Îndepărtarea dispozitivelor invazive și măsuri de siguranță epidemiologică
Este foarte importantă eliminarea cateterelor venoase centrale în cazurile de candidemie. Pe de altă parte, pacienții colonizați și infectați trebuie neapărat izolați. Bineînțeles, se recomandă ca suprafețele folosite și dispozitivele medicale să fie corespunzător dezinfectate și curățate.
Infecția cu Candida auris – complicații și riscuri asociate
Rata mortalității asociate infecției cu Candida auris este mult mai mare comparativ cu rata care se asociază infecțiilor cu alte specii din genul Candida. Spre exemplu, rata mortalității asociată cu infecțiile cu Candida auris variază de la 30% la 72%. Identificarea rapidă a infecției, urmată de inițierea unui tratament adecvat, îmbunătățește rata de supraviețuire. Infecțiile cu Candida auris se prezintă, în cea mai mare parte, sub formă de candidemie (infecția sângelui). Cu toate acestea, candidemia se poate răspândi pe cale hematogenă spre diferite organe, ducând în cele din urmă la disfuncție multiorganică (care are potențial letal și necesită tratament de urgență).c
Foto: shutterstock.com
