Virusul SARS-CoV-2 are ca poartă de intrare în organismul uman căile respiratorii superioare (nazofaringe). În cazul persoanelor cu un sistem imunitar puternic putem vorbi despre forme uşoare de boală.
La persoanele cu sistem imunitar slăbit virusul coboară în căile respiratorii inferioare (bronhii), ajunge la nivel alveolar (unde are loc schimbul de oxigen şi dioxid de carbon între aerul respirat şi sânge) şi interstiţial (ţesutul elastic ce permite umflarea şi dezumflarea plămânilor în timpul respiraţiei) dezvoltând forme severe de boală. Organismul reacţionează împotriva virusului şi astfel apare inflamaţia, pe care putem să o comparăm cu o „arsură”. Cu cât inflamaţia este mai puternică, cu atât mai extinsă va fi distrucţia mucoasei bronşice („captuşeala” bronşică) şi a parenchimului pulmonar, (alveole şi ţesut interstiţial) unde se găsesc receptorii de tuse.
Tusea poate persista până la 3 luni
În ceea ce priveşte COVID-19, sunt specialişti care consideră că tusea poate persista până la 3 luni şi abia ulterior recomandă investigaţii şi tratament.
Dacă discutăm de COVID-19 la un pacient care nu ştie că are afectare pulmonară, dar care fumează de mai mulţi ani, lucrează în mediu profesional cu expunere la noxe respiratorii sau a avut simptome respiratorii neevaluate înainte de COVID-19, este indicat să se prezinte la medic pentru că este posibil să descopere că are o boală pulmonară de care nu ştia (ex. BPOC – bronhopneumopatie obstructivă cronică sau astm bronşic). Astfel, abordarea tusei va fi diferită din punct de vedere terapeutic.
Tuse după COVID-19, elemente particulare
Trebuie precizat că orice tuse care se însoţeşte de elemente particulare cum ar fi tuse cu sânge, scădere în greutate suplimentară post-COVID-19, poate sugera şi prezenţa unei afecţiuni ascunse, cum ar fi tuberculoza pulmonară sau cancerul pulmonar. Persoanele predispuse la tuse prelungită sunt cele cu afecţiuni pulmonare cunoscute, de tip astm bronşic, bronşiectazii, BPOC, fibroză pulmonară (în special cei care nu răspund la tratamantul aferent bolii de bază), cele care au expunere la noxe respiratorii şi persoanele care dezvoltă forme severe de COVID-19.
Tuberculoza: o putem confunda cu o simplă răceală?
Investigaţii recomandate
Se pot efectua investigaţii speciale imagistice şi funcţionale: spirometrie, difuziune prin membrana alveolo-capilară, test de efort de 6 minute, radiografie toracică, tomografie toracică, particularizând în funcţie de pacient. De asemenea, evaluarea completă a pacientului presupune şi consult multidisciplinar. De exemplu, dacă pacientul prezintă elemente de insuficienţă cardiacă decompensată care generează secundar tuse, este indicată şi o consultaţie cardiologică. Nu trebuie să uităm de comorbidăţi care contribuie suplimentar la tuse, cum sunt rinosinuzitele şi boala de reflux gastroesofagian.
Tuse după COVID-19, tratamentul corespunzător
În momentul în care se clarifică diagnosticul, se poate prescrie şi un tratament corespunzător.
- Dacă pacientul prezintă o suprainfecţie bacteriană imediat post-COVID-19 (cu neutrofile crescute şi imagine radiologică de pneumonie) se poate recomanda cura scurtă cu antibiotic.
- Când există sechele interstiţiale după COVID-19, se va apela la tratamentul sistemic cortizonic, monitorizat ca durată şi doze de către medicul specialist.
- În cazul în care investigaţiile exclud alte cauze ale tusei, înseamnă că pacientul are doar o hiperreactivitate bronşică şi poate administra tratament inhalator până la dispariţia tusei. Pentru a obţine un rezultat adecvat, este recomandat tratamentul concomitent al tuturor cauzelor tusei.
Recomandări
Pentru ameliorarea suplimentară a tusei se recomandă:
- hidratare adecvată;
- respiraţie nazală astfel încât aerul să fie umezit şi încălzit de către fosele nazale înainte de a ajunge în bronhii;
- evitarea odorizantelor iritative şi a altor poluanţi casnici;
- evitarea alimentelor condimentate care ar putea irita faringele;
- evitarea efortului fizic excesiv care presupune hiperventilaţie (respiraţie rapidă);
- odihnă adecvată.
