Prin cancer de vezică urinară se înțelege creșterea și proliferarea exacerbată a celulelor care se găsesc în structura vezicii urinare. Vezica urinară este un organ gol, în formă de balonaș, situat în partea inferioară a abdomenului, unde urina se stochează în perioada dintre micțiuni. Există mai multe tipuri de cancer de vezică urinară, cum ar fi carcinomul urotelial (cea mai frecventă formă, numită și carcinom cu celule tranziționale), carcinomul cu celule scuamoase, precum și carcinomul cu celule mici și adenocarcinomul. Diferențierea clinică se face în funcție de locul în care debutează malignizarea, respectiv tipul de celule afectate din structura vezicii urinare.
Conform statisticelor, diagnosticul de cancer de vezică urinară este de patru ori mai frecvent în rândul bărbaților. Cu toate acestea, deși femeile tind să aibă cancer de vezică urinară mult mai rar, de obicei ele sunt diagnosticate în stadiul avansat al bolii și au un prognostic mai slab. Mai mult decât atât, cancerul vezical este diagnosticat în special la populația în vârstă, riscul acestei afecțiuni crescând odată cu înaintarea în vârstă. Persoanele care au peste 70 de ani prezintă cel mai mare risc de a dezvolta cancer de vezică urinară, însă diagnosticul poate fi pus și în cea de-a cincea decadă de viață (55-60 de ani). Diagnosticat precoce, prognosticul este unul favorabil.
Cancer de vezică urinară – cauze și factori de risc
În primă instanță, orice tip de cancer apare ca urmare a mutațiilor anumitor gene, iar problema o reprezintă de fapt cauzele care duc la aceste mutații. Prin studii genetice efectuate la persoane cu cancer de vezică urinară, s-au putut observa mutații specifice asociate, cum ar fi:
- mutații la nivelul genei TP53;
- mutații la nivelul genei FGFR3;
- mutații la nivelul genei PIK3CA;
- mutații la nivelul genei STAG2, KDCN2A, KDM6A și altele.
Mutațiile la nivelul acestor gene afectează, în general, diviziunea celulară, ceea ce va duce la o proliferare și creștere exagerată a celulelor de la nivelul vezicii urinare și, implicit, la cancer de vezică urinară. După cum deja s-a menționat, există mai multe tipuri de cancer vezical:
- carcinomul urotelial (carcinom cu celule tranziționale): debutează în celulele uroteliale, un strat de celule care formează uroteliul (acesta căptușește uretra și ureterele, vezica urinară, pelvisul renale). Aproape toate cancerele vezicii urinare sunt de tip urotelial;
- carcinomul cu celule scuamoase: este un tip de cancer de vezică urinară care debutează în celulele scuamoase (care căptușesc interiorul vezicii urinare);
- adenocarcinomul: cancerul care debutează în celulele glandulare din mucoasa vezicii, care au rolul de a produce mucus și alte substanțe;
- carcinomul cu celule mici: cancerul care debutează în celulele neuroendocrine (celule care seamănă, din punct de vedere funcțional, nervilor, cu rol de a elibera hormoni în sânge drept răspuns la un semnal nervos).
Clinic, cancerul de vezică urinară mai poate fi clasificat și drept:
- cancer de vezică urinară non-invaziv muscular: nu a atins peretele muscular al vezicii. Este cel mai frecvent tip diagnosticat, cu un prognostic asociat mai favorabil decât cel invaziv;
- cancer de vezică urinară invaziv muscular: este cancerul care s-a răspândit prin căptușeala vezicii urinare și a invadat peretele muscular al vezicii (uneori trecând și dincolo de acesta).
Se cunosc o serie de factori care cresc riscul ca o persoană să dezvolte cancer de vezică urinară, iar aceștia sunt:
- fumatul: cel mai important factor de risc, crescând riscul de a dezvolta cancer de vezică și de până la 4 ori. Principalii agenți cancerigeni din fumul de țigară sunt β-naftilamina dar și hidrocarburile aromatice policiclice. De asemenea, fumătorii pasivi au un risc cu 22% mai mare de a dezvolta cancer de vezică urinară în comparație cu persoanele care nu inhalează fumul de țigară;
- expunerea profesională la agenți potențial cancerigeni: un alt factor care poate crește riscul de a dezvolta cancer de vezică urinară îl reprezintă expunerea profesională la substanțe care au potențial cancerigen, cum ar fi amine aromatice, hidrocarburi clorurate sau hidrocarburi aromatice policiclice. Angajații din industria de prelucrare a cauciucului și industria textilă, a vopselurilor, industria chimică și a petrolului, prezintă risc de a dezvolta cancer de vezică urinară (de obicei la zeci de ani de la expunerea la agenții chimici);
- schistosomiaza: este o boală parazitară cauzată de infecția cu Schistosomiasis hematobium. Infecția este endemică în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ceea ce a dus ca, în regiunile acestea, cancerul vezical să devină a doua cea mai frecventă formă de cancer (după cancerul hepatic). Infecția vezicii urinare duce la generarea de agenți cancerigeni, cum ar fi compușii N-nitrozoși și, de asemenea, intensifică inflamația, ceea ce duce la formarea radicalilor de oxigen și N-nitrozamine;
- obezitatea: obezitatea este un factor de risc pentru multe tipuri de cancer, printre care și cel vezical. Conform studiilor, obezitatea crește riscul de cancer de vezică urinară cu 10%. Pot fi descrie mai multe mecanisme care susțin asocierea dintre obezitate și cancerul de vezică, cum ar fi promovarea inflamației cronice, producția de citokine proinflamatorii, adipokine, precum și a factorilor de creștere asemănători insuline.
Alți factori care ar putea crește riscul de cancer de vezică urinară sunt dieta nesănătoasă, bogată în grăsimi, carne roșie, nitrați, istoricul familial pozitiv de cancer de vezică urinară, radioterapia anterioară în zona bazinului și chimioterapia (în special cu ciclofosfamidă, ifosfamidă). Totuși, fumatul rămâne principalul factor de risc asociat: aproximativ 50% din diagnostice vor fi puse la persoane care fie fumează, fie au fumat. Renunțarea la fumat scade riscul de cancer de vezică urinară: în primii 4 ani de la renunțarea la fumat, riscul de cancer vezical scade cu 40% și chiar se reduce cu până la 60% după 25 de ani din momentul renunțării la fumat.
Cancer de vezică urinară – simptome și manifestări clinice
Simptomele pe care persoanele cu cancer de vezică urinară le prezintă pot varia. Totuși, cel mai frecvent simptom asociat este hematuria, adică prezența de sânge în urină (aceasta poate căpăta o colorație care variază de la ușor ruginie, până la roșu aprins). Este posibil ca sângele să apară în urină la un moment dat, dar apoi să nu mai apară. De asemenea, uneori se elimină o cantitate redusă de sânge, care poate fi detectată doar prin efectuarea unui test (sumarul de urină). Pe de altă parte, mai pot fi prezente și simptome precum urinare frecventă, durere sau arsură în timpul urinării, nevoia de a urina (deși vezica urinară nu este plină), urinări frecvente în timpul nopții.
În cazul în care un cancer de vezică urinară s-a răspândit dincolo de vezică, pot să apară:
- incapacitatea de a elimina urina;
- durerile de spate (de obicei pe o singură parte), durerile abdominale sau osoase;
- pierderea involuntară în greutate și pierderea poftei de mâncare;
- umflarea picioarelor.
Tratament cancer de vezică urinară
Tratamentul în caz de cancer de vezică urinară se individualizează în funcție de stadiu, respectiv de caracteristicile histologice și tipul tumorii. De cele mai multe ori, cancerul este diagnosticat în stadii inițiale, ca urmare a simptomelor, cum ar fi hematuria, care ridică îngrijorări din partea unei persoane. Astfel, alternativele terapeutice includ:
- tratament chirurgical (extirparea tumorii): electrocauterizare, rezecție transuretrală (TUR), cistectomie (rezecția totală sau parțială a vezicii urinare);
- chimioterapie;
- radioterapie;
- terapie biologică.
În funcție de caz, diagnosticul de cancer de vezică urinară poate ridica necesitatea unei abordări terapeutice multilaterale, care implică atât tratament chirurgical, cât și chimio- și radioterapie. După tratament, persoana cu cancer de vezică urinară este necesar să își monitorizeze evoluția bolii. Medicul specialist va recomanda investigații periodice, cum ar fi citoscopia, examene de urină, urografie intravenoasă sau alte investigații imagistice ale vezicii urinare.
Cancer de vezică urinară – sfaturi pentru prevenție
Deoarece fumatul este principalul factor de risc pentru a dezvolta cancer de vezică urinară, se recomandă renunțarea la fumat. Frizerii, barmanii și ospătarii, muncitorii în agricultură, precum și cei angajați în fabrici chimice, metalurgiștii, cei din industria de rafinare a petrolului, pictorii și cei care lucrează cu produse cosmetice (fixativ, de exemplu) ar trebui să știe faptul că au un risc ușor mai mare de a dezvolta cancer de vezică urinară. Implicit, se recomandă purtarea unei măști cu grad ridicat de protecție. Scăderea în greutate și practicarea exercițiilor fizice poate să reducă, de asemenea, riscul de cancer de vezică urinară.
foto: shutterstock.com
