Calciul (Ca) este cel mai abundent mineral din corpul uman. Mai mult de 99% din calciul total al organismului este stocat în oase şi dinţi. Restul de 1% se găseşte în tot corpul, în sânge, muşchi şi lichidul dintre celule (extracelular).
Calciul şi rolurile sale în organism
Un aport suficient de calciu este important, deoarece ajută organismul:
- să menţină oasele sănătoase;
- să medieze funcţia vaselor de sânge şi să transmită impulsul nervos;
- să absoarbă şi să folosească alţi micronutrienţi, cum ar fi vitamina D, vitamina K, magneziu şi fosfor.
Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), care oferă sfaturi ştiinţifice pentru a asista factorii de decizie politică, a confirmat că au fost stabilite beneficii clare pentru sănătate pentru aportul dietetic de calciu, contribuind astfel la:
- menţinerea funcţiei normale a oaselor şi a dinţilor;
- funcţia musculară normală şi transmiterea nervoasă;
- coagulare normală a sângelui;
- metabolismul energetic normal;
- funcţia normală a enzimelor digestive;
- reglarea normală a diviziunii şi diferenţierii celulare.
Surse de calciu
Produsele lactate, cum ar fi laptele, iaurtul, brânza cheddar şi tofu reprezintă surse bogate şi absorbabile de calciu. Anumite legume şi cereale (de exemplu, broccoli, varză, muştar şi napi) asigură, de asemenea, calciu. Cu toate acestea, unele plante bogate în calciu, cum ar fi spanacul, rubarba, cartofii dulci şi fasolea uscată, conţin componente alimentare (de exemplu, oxalat) care s-au dovedit a inhiba absorbţia calciului. Majoritatea experţilor recomandă obţinerea a cât mai mult calciu din alimente, deoarece calciul din alimente este însoţit de alţi nutrienţi importanţi care ajută organismul să utilizeze calciu. Cu toate acestea, suplimentele de calciu pot fi necesare pentru cei care au dificultăţi în a consuma suficient calciu din alimente.
Despre hipercalcemie: cauze, simptome, tratament
Calciul, cât de mult este prea mult?
S-a raportat o creştere anormală a calciului din sânge (hipercalcemie) numai în consumul unor cantităţi mari de suplimente de calciu (1,5 până la 16,5 g/zi), de obicei în combinaţie cu carbonat de calciu (antiacide) şi lapte pentru tratarea rănilor deschise, dureroase din stomac (ulcerele peptice). Hipercalcemia uşoară poate fi lipsită de simptome sau poate duce la pierderea poftei de mâncare, greaţă şi vărsături, în timp ce hipercalcemia mai severă poate duce la confuzie, delir, comă şi, dacă nu este tratată, deces. Deoarece tratamentul pentru ulcerul peptic s-a schimbat, incidenţa acestui sindrom a scăzut considerabil. Deşi riscul formării de pietre la rinichi este crescut la persoanele cu calciu urinar anormal crescut, această afecţiune nu este de obicei legată de aportul de calciu, ci mai degrabă de excreţia crescută a calciului de către rinichi.
Aportul de calciu superior tolerabil
Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară a stabilit un nivel de aport superior tolerabil (UL) pentru aportul de calciu numai pentru adulţi: 2.500 mg/zi. Această valoare se aplică şi femeilor însărcinate şi care alăptează. Datele ştiinţifice au fost considerate insuficiente pentru a obţine un UL pentru copii şi adolescenţi. În 2010, Institutul de Medicină al SUA a stabilit un nivel superior tolerabil (UL) al aportului de calciu astfel:
Grupă de vârstă UL (mg/zi)
- Sugari 0-6 luni 1.000
- Sugari 6-12 luni 1.500
- Copii 1-8 ani 2.500
- Copii 9-13 ani 3.000
- Adolescenţi de 14-18 ani 3.000
- Adulţi 19 – 50 ani 2.500
- Adulţi cu vârsta de 51 de ani şi peste 2.000
- Femeile însărcinate / care alăptează 3.000
Cum îţi dai seama că ai lipsă de CALCIU
Deficitul de calciu
Următoarele condiţii medicale sau obiceiuri cotidiene pot duce la niveluri scăzute de calciu, situaţie cunoscută şi sub numele de hipocalcemie:
- bulimie, anorexie şi alte tulburări alimentare
- expunerea la mercur
- supra-consum de magneziu
- utilizarea pe termen lung a laxativelor
- utilizarea prelungită a unor medicamente, cum ar fi chimioterapia sau corticosteroizii
- terapia de chelare utilizată pentru expunerea la metale
- scăderea secreţiei hormonului paratiroidian de către glandele paratiroide
- persoanele care consumă multe proteine sau sodiu pot excreta calciu
- unele tipuri de cancer
- consum ridicat de cofeină, sucuri acidulate sau alcool
- unele afecţiuni, cum ar fi boala celiacă, boala inflamatorie intestinală, boala Crohn şi alte boli digestive
- unele proceduri chirurgicale, inclusiv îndepărtarea stomacului
- insuficienţa renală
- pancreatită
- deficit de vitamina D
- deficit de fosfat
Corpul elimină o parte din calciu prin transpiraţie, urină şi fecale. Alimentele şi activităţile care încurajează aceste funcţii pot reduce nivelurile de calciu din organism.
Concluzie
Calciul este esenţial pentru a construi şi a menține sănătatea oaselor şi a dinţilor. Printre alte roluri, poate ajuta, de asemenea, la controlul tensiunii arteriale. Cel mai bine este să obțineți suficient calciu prin surse alimentare, cum ar fi produsele lactate, legumele cu frunze verzi și tofu. Dar asta nu exclude suplimentarea sa la nevoie, respectiv la sfatul specialistului.
