Bronșita descrie afectarea, de natură inflamatorie, a bronhiilor. Bronșita cronică definește tipul de boală pulmonară obstructivă cronică ce se prezintă cu tuse productivă, ce durează peste trei luni și care apare în fiecare an, timp de cel puțin doi ani. Un alt tip de boală pulmonară cronică obstructivă este emfizemul pulmonar, entitate clinică cu simptome similare, dar care implică o dinamică fiziopatologică diferită. Există o strânsă asociere cauzală (cauză → efect) între fumat și bronșita cronică, respectiv expunerea cronică la compușii toxici din fumul de țigară și iritarea persistentă și violentă căilor aeriene mari, cu tuse cronică, producere și eliminare de spută.
Bronșita cronică – cauze și factori de risc
Bronșita cronică este cauzată de supraproducția și hipersecreția de mucus de către celulele din mucoasa căilor respiratorii (celulele caliciforme). Drept răspuns la stimuli toxici sau infecțioși, aceste celule răspund prin eliberarea de mediatori inflamatori (citokine proinflamatorii și factor de stimulare a coloniilor, IL-8), cu inhibarea concomitentă a eliberării substanțelor care au rolul în reglarea inflamației (enzima de conversie a angiotensinei, endopeptidaza neutră).
Principala structură afectată în bronșita cronică este epiteliul alveolar, unde se inițiază procesul inflamator, cu hiperemia membranei mucoase bronșice și afectarea funcției mucociliare a acestor structuri.
Ca urmare a faptului că în bronșita cronică mucoasa bronșică devine hiperemică și edematoasă, iar funcția mucociliară este deficitară, apare obstrucția lumenului căilor respiratorii mici, așadar imposibilitatea fluxului de aer de a înainta spre structurile implicate în schimbul gazos. Funcția mucociliară deficitară face ca diferite resturi de toxine să rămână atașate de mucoasă, iar acest lucru exacerbează iritația.
Tusea caracteristică din bronșita cronică este cauzată de hipersecreția de mucus, ca răspuns la expunerea cronică la substanțe cu potențial iritant și toxicogen, cum ar fi fumul de țigară, în special.
Principalele cauze care duc la bronșita cronică sunt următoarele:
- Fumatul activ (principala cauză) sau inhalarea pasivă a fumului de țigară;
- Inhalarea cronică a iritanților volatili: smogul, poluanți industriali, substanțe chimice toxice (praf, dioxid de sulf, amoniac) și alergeni vehiculați pe cale aeriană;
- Deși infecțiile virale și bacteriene provoacă, în mod uzual, bronșită acută, infecțiile repetate (în special în stare de imunodepresie) pot provoca bronșită acută (Influenza A și B, speciile de Staphylococcus, Streptococcus și Mycoplasma pneumonia);
- Refluxul gastroesofagian este o cauză evidentă, dar relativ rar, pentru bronșita cronică.
Creșterea producției și secreției de mucus este atribuită hipertrofiei glandelor mucoase, precum și metaplaziei celulelor caliciforme epiteliale bronșice. Bronșita cronică este asociată cu o clară inflamație în interiorul căilor respiratorii centrale (diametru mai mare de 4 milimetri), asociată transformării în glande mucoase producătoare de mucus și îngroșarea peretelui bronșic (așadar, scăderea lumenului bronhiilor). Conform datelor epidemiologice, cei mai mulți fumători ajung să dezvolte acest tip de bronșită de-a lungul vieții, însă prezența izolată a acestei patologii pare să nu reprezinte un standard pentru limitarea secundară a fluxului de aer inspirat.
Bronșita cronică – simptome și manifestări
Cel mai evident simptom al pacientului cu bronșită cronică este tusea. Totuși, pentru a se putea ridica suspiciunea diagnosticului, tusea specifică trebuie să fie prezentă în majoritatea timpului de-a lungul a cel puțin trei luni, iar astfel de episoade să apară recurent timp de cel puțin 2 ani, consecutivi. Tusea este, în mod obișnuit, productivă (aproximativ 50% dintre persoanele cu un diagnostic de bronșită cronică), cu eliminare de spută. Alte simptome asociate patologiei sunt:
- Dureri în piept sau dureri musculare abdominale asociate tusei;
- Eliminarea de spută de aspect limpede, de culoare galben-verzuie sau, uneori, cu sânge, dar în cantități reduse (ca urmare a exacerbării episoadelor de tuse);
- Când există o inflamație a căilor respiratorii, poate apărea o respirație șuierătoare asociată;
- Febra este rareori asociată cu bronșita cronică, însă când este prezent episodul febril, poate fi vorba despre gripa sau pneumonia asociată;
- În cazurile mai severe, bronșita cronică se poate prezenta cu respirație îngreunată, scurtă și congestie nazală.
Bronșita se poate exacerba la fumătorii cronici, care pot ajunge să dezvolte potențiale condiții de obstrucție cronică a fluxului de aer, cu afectare extinsă (de obicei, emfizem pulmonar).
Bronșita cronică – metode de tratament
Principalul scop al tratamentului pentru bronșita cronică este ameliorarea simptomelor, precum și prevenirea complicațiilor asociate și încetinirea evoluției bolii. Tratamentul se extinde asupra reducerii supraproducției de mucus, managementul inflamației asociate și reducerea tusei și are următoarele abordări:
Management farmacologic al cazurilor de bronșită cronică
- Bronhodilatatoare: agoniştii receptorilor β-adrenergici și anticolinergicele se dovedesc a fi eficienți atât pentru îmbunătățirea funcției ciliare, cât și pentru dilatarea lumenului căilor și creșterea gradului de hidratare a mucoasei;
- Glucocorticoizi: reduc inflamația și producția de mucus, însă administrarea necesită control medical și supraveghere continuă;
- Inhibitori de fosfodiesterază-4 (PDE4): reduc inflamația, promovează relaxarea mușchilor netezi de la nivelul căilor respiratorii prin prevenirea hidrolizei AMPc, substanță care atunci când este degradată duce la eliberarea de mediatori inflamatori.
Management non-farmacologic al cazurilor de bronșită cronică
- Principalul pas în tratament îl reprezintă renunțarea la fumat. Din fericire, majoritatea dintre efectele nocive ale fumatului sunt reversibile, iar renunțarea la fumat îmbunătățește funcția mucociliară și reduce hiperplazia celulelor caliciforme. S-a demonstrat faptul că renunțarea la fumat reduce leziunile căilor respiratorii, cu niveluri semnificativ reduse ale mucusului;
- Reabilitarea pulmonară în caz de bronșită cronică implică modificarea stilului de viață, mai ales în direcția practicării de activitate fizică regulată, atent dozată și susținută, evitarea, pe cât posibil, a expunerii la poluanți și compuși chimici cu potențial toxic. Se recomandă, de exemplu, purtarea măștii în locurile cu nivel crescut de încărcătură atmosferă toxică.
Bronșita cronică – posibile complicații
Bronșita cronică implică și un oarecare nivel de obstrucție a fluxului de aer, cu deteriorarea, în cazurile mai severe, a funcției pulmonare. Studiile epidemiologice arată că bronșita cronică, în mod obișnuit asociată cu hipersecreție de mucus, duce la scăderea volumului expirator maxim pe secundă (VEMS). Persoanele cu bronșită cronică au un risc de trei ori mai mare de a dezvolta o altă boală pulmonară obstructivă cronică (emfizem, de multe ori), spre deosebire de cei care nu sunt diagnosticați cu bronșită cronică. S-a descoperit că afecțiunea este asociată cu niveluri ridicate de IL-8 și proteina C reactivă, răspunsul inflamator crescând riscul de boli cardiace.
