Integritatea funcțiilor fiziologice ale organismului, așadar a sănătății acestuia, depinde strict de interacțiunea neîntreruptă a mai multor sisteme, fiecare jucând un rol specific în menținerea și asigurarea homeostaziei interne și stării generale de sănătate. Printre acestea, sistemul endocrin și cel cardiovascular sunt recunoscute ca fiind două componente absolut esențiale, care, printr-o serie de mecanisme specifice, orchestrează și coordonează procesele fiziologice interne. Știm faptul că sistemul endocrin reglează eliberarea de hormoni, substanțe implicate în procese care susțin și asigură viața, cum ar fi metabolismul energetic, creșterea, dezvoltarea și reproducerea.
Cu toate acestea, când apar perturbări în aceste sisteme endocrine echilibrate și atent calibrate, riscul de complicații medicale și boli endocrine crește semnificativ. Tulburările endocrine (boli endocrine) cuprind o gamă largă de afecțiuni medicale caracterizate prin dezechilibre de natură hormonală. Diferitele boli endocrine pot avea drept cauză dezechilibre care apar în secreția de hormoni secretați de glandele endocrine, cum ar fi tiroida, pancreasul, glandele suprarenale sau hipofiza, gonadele (ovarele sau testiculele), epifiza și glandele paratiroide. Orice alterare, care duce la secreția deficitară sau în exces de hormoni specifice, va duce și la boli endocrine.
Boli endocrine – cum apar?
Endocrinologia este știința care studiază funcțiile și structura sistemului endocrin. Toate aceste boli endocrine, drept urmare, intră în expertiza medicului specialist în endocrinologie. De cele mai multe ori, patologiile endocrine au la bază dezechilibre hormonale, care pot fi înțelese după cum urmează:
- hipersecreția unui anumit hormon: glanda își eliberează produsul de secreție într-o cantitate mult prea mare în sânge, ceea ce va duce la boli endocrine cauzate de prezența hormonului în exces;
- hiposecreția unui anumit hormon: glanda își eliberează produsul de secreție într-o cantitate mult prea mică (uneori chiar absentă), ceea va duce la boli endocrine cauzate fie de deficit, fie de absența totală a unui hormon.
În mod uzual, dezechilibrele aceluiași hormon, de exemplu hipertiroidismul și hipotiroidismul, se vor manifesta prin simptome diametral opuse. Nu este o regulă generală, dar cele mai multe boli endocrine se vor prezenta astfel. Un exemplu tipic este ca persoanele cu hipertiroidism să aibă un metabolism foarte accelerat, așadar greutate scăzută, iar persoanele cu hipotiroidism să aibă un metabolism lent, ceea ce duce la acumularea rapidă de kilograme în plus. Diferite boli endocrine au la bază mecanisme patologice foarte complexe, care pot să difere de la alterări ale structurii glandei, infecții, cauze autoimune, până la prezența unei tumori la nivelul glandei.
Lista afecțiunilor de natură endocrină și cauzele acestora
La nivel global, principala afecțiune de natură endocrină este diabetul, care apare ca urmare a alterării funcției pancreasului endocrin, glandă care secretă insulina. Alte boli endocrine foarte frecvente sunt cele care implică glanda tiroidă. Tulburările endocrine afectează mai bine de 200 de milioane de persoane din întreaga lume. Glanda tiroidă este, poate, una dintre componentele cele mai importante ale sistemului endocrin, critică în reglarea metabolismului și homeostaziei (echilibrul mediului intern). Cu toate acestea, există boli endocrine dintre cele mai obscure, cu incidență deosebit de mică, dar cu impact devastator asupra organismului unei persoane.
Trebuie menționat de la bun început faptul că aceste boli endocrine pot avea la bază extrem de multe cauze, iar competența diagnosticării unei afecțiuni specifice, precum și a cauzelor ce au dus la apariția ei, intră în domeniul de expertiză al medicului endocrinolog. Așadar, orice semn al alterării funcției endocrine, indiferent de glanda afectată, ar trebui să ridice necesitatea unui astfel de consult. Există deosebit de multe boli endocrine, multe cauzate de stilul de viață (cum ar fi consumul cronic de alcool, regimul alimentar nesănătos), în principal. În cele ce urmează, vom prezenta o listă de boli endocrine, clasificate în funcție de mecanismul care stă la baza lor.
Hiposecreția pancreasului endocrin
Reprezintă principala cauză a apariției diabetului (tip 1 și 2), fiind de altfel și cea mai frecventă patologie de natură endocrină, la nivel mondial. Cauzele acestei boli endocrine sunt extrem de variate, deseori fiind vorba despre predispoziția genetică pozitivă și expunerea la diferiți factori de risc, cum ar fi consumul cronic de alcool, alimentația nesănătoasă, fumatul, obezitatea și, în timp, apariția fenomenului de rezistență la insulină.
Hipersecreția pancreasului endocrin
Cauzele acestei boli endocrine sunt deosebit de variate, putând include boli hepatice subiacente (ciroză), tumori neuroendocrine, carcinomul celular acinar și altele. Simptomele pot include de la tremurături și transpirații nejustificate, până la tulburări gastrointestinale și comă.
Hiposecreția tiroidei
Aceste boli endocrine, asociate cu o scădere a producției de hormoni tiroidieni, se pot prezenta sub forma mai multor entități clinice:
- tiroidita Hashimoto (asociată cu gușa tiroidiană);
- nanism tiroidian;
- tiroidită (inflamarea glandei tiroide);
- mixedemul.
Cauzele hipotiroidismului pot varia de la apariția de noduli la nivelul glandei, infecții, anumite medicamente, expunerea la radiații, până la deficitul de iod (una dintre cele mai frecvente). Cu toate acestea, și tumorile care duc la compresia hipotalamusului pot duce, printre altele, la boli endocrine cu hiposecreție tiroidiană.
Hipersecreția tiroidei
În cazul acestor boli endocrine, este vorba despre faptul că tiroida produce un exces de hormoni tiroidieni. Așadar, funcțiile acestora vor fi accelerate patologic, ceea ce se poate observa într-o serie de afecțiuni cum ar fi:
- boala Basedow-Graves;
- gușa nodulară toxică (boala Plummer);
- adenomul toxic tiroidian;
- tiroidita (hashitoxicoza, tiroidita supurativă, tiroidita Riedel).
Cauzele care pot duce la boli endocrine cu hipertiroidism includ, printre altele, excesul de iod, prezența adenoamelor hipofizare secretoare de TSH (hormon care stimulează secreția tiroidei), tiroidita indusă de medicamente (litiu, inhibitori de tirozin-kinază, α-interferoni) și altele. Este de menționat că tiroidita, inflamația tiroidei, poate să ducă fie la hiper-, fie la hipotiroidism. Se observă, în schimb, o incidență mult mai crescută a hipotiroidismului.
Hiposecreția glandelor suprarenale
Majoritatea sindroamelor de deficiență suprarenală afectează producția tuturor hormonilor care sunt sintetizați de corticosuprarenală. Hipofuncția poate fi primară (boala Addison), însă poate să apară și din cauza lipsei stimulării suprarenalei de către hipotalamus (infecții fungice sau în cazul anumitor tipuri de cancer).
Hipersecreția glandelor suprarenale
Aceste glande se găsesc la polul superior al rinichilor și prezintă mai multe zone cu funcții care diferă:
- corticosuprarenala: sintetizează glucocorticoizi, mineralocorticoizi și steroizi;
- medulosuprarenala: sintetizează catecolamine (dopamina, adrenalină și noradrenalină).
Diferitele boli endocrine cauzate de alterări ale secreției glandelor suprarenale se pot prezenta, așadar, cu un tablou clinic foarte complex. Cele mai frecvente afecțiuni asociate cu excesul de hormoni secretați de suprarenale sunt:
- sindromul Cushing (hipersecreția de glucocorticoizi);
- sindromul Conn (hipersecreție de aldosteron);
- virilismul suprarenal (hipersecreție de androgeni);
- feocromocitomul (hipersecreția de catecolamine, în special noradrenalină), cu simptomele asociate.
Hiperfuncția poate fi compensatorie, cum se observă în hiperplazia suprarenală congenitală sau datorată hiperplaziei dobândite, adenoamelor sau adenocarcinoamelor.
Hiposecreția glandelor paratiroide
Acest gen de boli endocrine sunt relativ rar întâlnite. Secreția deficitară de PTH (parathormon) va afecta mai ales nivelurile de calciu și fosfor, în sensul următorul:
- hipocalcemie (scăderea nivelului de calciu);
- hiperfosfatemie (creșterea nivelului de fosfați).
Cauzele pot fi foarte diferite, incluzând de la sindroame genetice (sindromul DiGeorge), până la leziuni tratamentele cu iod radioactiv.
Hipersecreția glandelor paratiroide
În cazul în care secreția de parathormon este excesivă, apar simptome opuse, care se manifestă în principal prin:
- hipercalcemie;
- hipofosfatemie.
Patologiile se manifestă în principal prin complicații la nivelul sistemului scheletic și renal. De exemplu, deformările osoase, durerile osoase și musculare, nefrolitiaza sunt frecvente în cazul acestui tip de obli endocrine.
foto: shutterstock.com
