Boala Whipple este o afecțiune rară, dar severă, caracterizată de inflamația cronică a intestinului subțire și a altor organe ale corpului. Această boală este cauzată de infecția cu bacteria Tropheryma whipplei și poate afecta multiple sisteme ale organismului, inclusiv sistemul gastrointestinal, sistemul cardiovascular și sistemul nervos central. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a bolii Whipple, deoarece netratată poate duce la complicații grave și chiar la deces.
Cum acționează boala Whipple?
Descoperită pentru prima dată în 1907, boala Whipple afectează funcția vilozităților din intestinul subțire, care sunt responsabile pentru transportul nutrienților din alimentele ingerate în întregul corp, cauzând malabsorbție.
Simptome boala Whipple
Simptomele în boala Whipple pot varia în funcție de stadiul și de organele afectate, dar cele mai comune includ:
Simptome gastrointestinale
- diaree persistentă sau frecventă;
- dureri abdominale și crampe;
- pierdere în greutate inexplicabilă;
- sângerări intestinale (prezente la aproximativ 80% din persoane).
Simptome generale
- febră;
- oboseală sau slăbiciune persistentă.
Simptome ale sistemului nervos
- confuzie;
- dificultăți de concentrare sau pierdere a memoriei;
- probleme de echilibru și coordonare;
- convulsii sau alte tulburări ale sistemului nervos.
Simptome ale pielii și ale sistemului osos
- pete întunecate pe piele;
- umflături ale mâinilor și picioarelor;
- durere și inflamație la nivelul articulațiilor.
Alte simptome:
- probleme cardiace, cum ar fi inflamația sau murmurul cardiac;
- tulburări ale vederii sau ale mușchilor oculari;
- ganglioni limfatici măriți;
- inflamație la nivelul limbii, a dinților sau a gurii.
Boala Whipple, cauze
Boala Whipple are o singură cauză cunoscută și anume infecția cu bacteriile Tropheryma whipplei. Aceste bacterii afectează mucoasa intestinului subțire, determinând formarea de leziuni interne și îngroșarea țesuturilor corpului. Se crede că bacteriile pot pătrunde în corp prin ingestia de alimente sau apă contaminate cu acestea, deși modul exact de transmitere nu este pe deplin înțeles încă. Deși infecția cu bacteriile este necesară pentru dezvoltarea bolii, nu toți cei expuși la acestea dezvoltă boala.
Factorii precum predispoziția genetică, expunerea la anumite medii sau condiții care afectează sistemul imunitar pot juca, de asemenea, un rol în apariția bolii Whipple.
Studiile au arătat că mulți pacienți cu boala Whipple lucrează în sau în apropierea solului, în domenii precum agricultura sau construcțiile.
Boala Whipple este extrem de rară, afectând mai puțin de 1 din 1 milion de oameni. Este important de menționat că boala lui Whipple nu se transmite de la o persoană la alta, așa cum se întâmplă cu o răceală sau gripa. Deci, nu vă puteți infecta stând în preajma cuiva infectat.
Cum se diagnostichează boala Whipple?
Diagnosticul bolii lui Whipple implică de obicei mai multe etape și teste, deoarece simptomele sale pot fi similare cu ale altor afecțiuni și este necesară confirmarea infecției cu bacteriile Tropheryma whipplei. Procesul de diagnosticare poate include următoarele:
- Medicul va discuta cu pacientul despre istoricul medical și simptomele prezente. Vor fi efectuate examene fizice pentru a căuta semne ale bolii lui Whipple, cum ar fi sensibilitatea abdominală și petele întunecate pe piele.
- Endoscopie superioară a tractului digestiv: Această procedură implică introducerea unui tub flexibil echipat cu o cameră mică la capăt (endoscop) prin gât până la intestinul subțire pentru a se examina mucoasa intestinală.
- Prelevarea de mostre de țesut din intestinul subțire prin endoscopie pentru a fi analizate în laborator. Biopsia este esențială pentru diagnosticarea bolii lui Whipple, deoarece permite identificarea bacteriilor Tropheryma whipplei în țesuturile intestinale și confirmarea infecției.
- Pot fi efectuate diverse teste de sânge, inclusiv un număr complet de celule sangvine, pentru a evalua nivelurile de hemoglobină și de albumină, care pot indica prezența anemiei și a altor deficiențe nutritive asociate cu boala lui Whipple.
- În unele cazuri, pot fi recomandate teste suplimentare, cum ar fi reacția în lanț a polimerazei (PCR), care amplifică ADN-ul bacteriilor Tropheryma whipplei din mostrele de țesut pentru detectarea lor mai precisă.
Factori de risc boala Whipple
- Boala lui Whipple pare să afecteze mai frecvent bărbații decât femeile.
- Persoanele cu vârste între 40 și 60 de ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala lui Whipple.
- Boala este mai frecventă în rândul persoanelor albe, non-hispanice.
- Persoanele care lucrează în aer liber, în special agricultorii, sau cei care au contact frecvent cu deșeurile și apele uzate, pot prezenta un risc crescut.
- Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau afectat, cum ar fi cele care suferă de boli autoimune sau au fost supuse la transplant de organe, pot prezenta un risc mai mare.
Deși acești factori pot crește probabilitatea de a dezvolta boala lui Whipple, mulți oameni care se încadrează în aceste categorii de risc nu vor dezvolta niciodată boala. Totuși, recunoașterea acestor factori poate ajuta la identificarea persoanelor care ar putea fi mai susceptibile în a dezvolta boala Whipple.
Metode de tratament boala Whipple
Tratamentul bolii Whipple include:
- Antibiotice. O cură agresivă de antibiotice este adesea primul pas în tratament. De obicei, se administrează 2-4 săptămâni de antibiotice prin administrare intravenoasă, urmate de un tratament oral zilnic cu antibiotice timp de 1-2 ani. Antibioticele pot fi alese în funcție de răspunsul pacientului și de recomandările medicului.
- Hidratare. Pentru a preveni deshidratarea, pacienții pot primi soluții intravenoase de lichide sau pot fi încurajați să consume băuturi electrolitice pentru a restabili echilibrul hidric și de electroliți.
- Suplimente de vitamine și minerale. Pacienții pot fi sfătuiți să ia suplimente de vitamine și minerale pentru a compensa deficiențele de nutrienți cauzate de tulburările de absorbție asociate cu boala lui Whipple.
- Hidroxiclorochină. Unele cazuri pot beneficia de administrarea de hidroxiclorochină, care este un medicament utilizat în mod obișnuit pentru tratarea malariei. Această terapie poate fi necesară timp de cel puțin 12 luni.
- Suplimente de fier. Pentru a ajuta la tratarea anemiei asociate cu boala lui Whipple, pacienții pot lua suplimente de fier.
- Corticosteroizi. În cazuri în care inflamația este prezentă, medicul poate prescrie corticosteroizi pentru a ajuta la reducerea inflamației și a simptomelor asociate.
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Aceste medicamente pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea durerii și a inflamației asociate cu boala.
