Este o boala degenerativa de cord, constand intr-o comunicare intre ventriculul stang si ventriculul drept. Astazi, denumirea de boala Roger este inlocuita prin aceea de defect septal ventricular, deoarece poate interesa fie partea membranoasa a septului, adica partea superioara, imediat sub valvele dintre atrii si ventriculi, fie zona musculara.
Aceste comunicari reprezinta defectiuni in momentul in care, in viata intrauterina, se formeaza septul interventricular. Initial, inima este ca un tub, ambii ventriculi fiind o singura cavitate. De departe cele mai frecvente cazuri sunt reprezentate de defecte la partea membranoasa a septului.
Cum evolueaza boala Roger?
Prezenta defectului din septul interventricular face ca o cantitate de sange din ventriculul stang, care are o presiune de aproximativ 4 ori mai mare decat cea din ventriculul drept, sa treaca din ventriculul stang in cel drept. Aceasta cantitate care se numeste „sunt” poate fi mica daca defectul interventricular este mic. Un sunt mare, dat de un defect major, creste mult cantitatea de sange din ventriculul drept, caci se supraadauga peste sangele venos care, in mod normal, vine inapoi la inima. Rezulta nu numai o marire a ventriculului drept, dar si o crestere a presiunii din aceasta cavitate. Ventriculul drept in mod normal pompeaza sange in circulatia pulmonara cu o presiune de 20-25 mm Hg. De aceasta data, presiunea sangelui pompat in circulatia pulmonara va fi mult mai mare si, de asemenea, volumul sangvin mai mare. Circulatia pulmonara este compusa din artere care, fiind in mod normal sub un regim presional scazut, au pereti subtiri. Supunerea acestora unui regim presional mare ingroasa peretii vaselor pulmonare. Lumenul lor scade si se produc chiar ocluzii prin procese de tromboza. Urmarea este o crestere disproportionata a presiunii arteriale pulmonare, fapt care forteaza ventriculul drept si determina o crestere mare a presiunii din acesta.
Sindromul Eisenmanger, faza finala
Cresterea presiunii din ventriculul drept are doua consecinte: una este egalizarea presiunii intre ventriculul drept si cel stang, care opreste suntul din stanga spre dreapta. Pe masura ce boala progreseaza si presiunea din circulatia pulmonara creste, se ajunge la presiuni in ventriculul drept mai mari decat cele din ventriculul stang. Din acest moment suntul se inverseaza, intrand in ventriculul stang sange venos din ventriculul drept. Bolnavii devin cianotici. A doua consecinta este dilatarea ventriculului drept care, avand pereti mult mai subtiri decat cel stang, este obligat sa se hipertrofieze. Presiunea crescuta in ventriculul drept ingreuneaza intoarcerea sangelui venos din periferie, cu aparitia insuficientei cordului drept, cu marirea ficatului si edeme la membrele inferioare. Aceasta faza finala a bolii se numeste sindrom Eisenmanger, bolnavii fiind cianotici si in insuficienta cardiaca. Din acest moment boala devine inoperabila.
Evolutia bolii depinde de marimea defectului septal
Daca defectul este mare, progresia bolii este rapida si fatala inca din copilarie. In cazul defectelor septale mici, bolnavii ajung la pubertate si chiar la varsta adulta. Defectele foarte mici pot, in primii 3-5 ani de viata, sa se micsoreze progresiv sau sa se inchida spontan. Din aceasta cauza decizia pentru inchiderea chirurgicala a defectului se ia dupa studierea acesteia prin ecografie si cateterism cardiac. Cateterismul apreciaza presiunile din ventriculul drept si circulatia pulmonara. Daca acestea sunt normale, operatia nu se efectueaza. Sunt necesare insa reevaluari periodice, interventia chirurgicala nerecomandandu-se imediat ce se constata cresteri ale acestor presiuni. Corectia chirurgicala consta in inchiderea defectului. Numai defectele septale foarte mici si fara importanta hemodinamica nu se recomanda a fi operate.
In afara problemelor hemodinamice pe care le-am expus anterior, defectele septale ventriculare neoperate mai prezinta un risc, si anume endocardita bacteriana, adica localizarea unei infectii in zona defectului si pe peretele ventriculului drept. Profilaxia acestei endocardite se face prin administrare de antibiotice (amoxicilina 3 g odata), cu o ora inainte de orice interventie, pe o zona potential afectata: extractii dentare, operatii pe amigdale, sinuzite, furuncule, anexite (in acest caz se recomanda si administrarea de metronidazol).
Examinarea nou-nascutilor este obligatorie
Incidenta defectului septal ventricular este relativ mare, asa ca examinarea atenta a copiilor imediat dupa nastere este obligatorie. Descoperirea unui suflu sistolic intens pe partea stanga a sternului obliga la efectuarea examenelor suplimentare, si anume a unei ecocardiograme care este in masura sa stabileasca prezenta defectului septal. Copilul va intra in atentia cadiopediatrului care va stabili atitudinea de urmat in continuare, adica momentul in care interventia chirurgicala trebuie facuta.
Dr. Sergiu Sbenghe
Medic primar cardiologie
Doctor in stiinte medicale
