Diabetul zaharat (DZ) reprezinta una dintre afectiunile devastatoare pe plan mondial, atat din cauza frecventei in continua crestere, cat mai ales a complicatiilor sale pe termen lung. Una dintre cele mai serioase este reprezentata de afectarea rinichiului, cunoscuta sub numele de boala renala diabetica sau nefropatie diabetica.
Pe masura ce durata de viata a pacientilor diabetici a crescut ca urmare a tratamentelor eficiente (insulina si tablete antidiabetice), si numarul celor care dezvolta complicatii cronice, inclusiv renale, a crescut progresiv. In prezent, diabetul a devenit principala cauza de insuficienta renala cronica in tarile dezvoltate din America de Nord si Europa, reprezentand prima cauza de dializa in aceste tari. Majoritatea acestor pacienti au DZ tip 2 (apare, de regula, la obezi si, cel putin initial, nu este dependent de insulina). Ei sunt, in general, varstnici si au multiple afectiuni asociate, in special ale inimii si vaselor de sange.
Boala renala cronica la pacientii cu DZ tip 2 creste de 2-4 ori riscul acestora de a deceda prin evenimente cardiovasculare majore, de tipul infarctului acut de miocard sau accidentului vascular cerebral. Semnele si simptomele instalarii afectarii renale sunt, din pacate, foarte putine si apar de regula doar in fazele avansate de insuficienta renala.
Hiperglicemia, cauza majora de aparitie a afectarii renale
Principala cauza de aparitie a afectarii renale la pacientii diabetici este cresterea de durata a glicemiei peste valorile normale. Cu cat aceasta crestere este mai pronuntata (control metabolic prost al diabetului reflectat de valori mari ale Hemoglobinei Glicozilate – HbA1c) si de durata, cu atat riscul de afectare renala este mai mare. Mecanismul este reprezentat de distrugerea progresiva a vaselor mici de sange din interiorul rinichilor, ca urmare a hiperglicemiei. In plus, hiperglicemia favorizeaza aparitia infectiilor urinare repetate (mai frecvent la femei decat la barbati), cu posibila cronicizare a acestora si evolutia catre pielonefrita cronica, ea insasi o cauza importanta de insuficienta renala cronica.
Ateroscleroza, alta cauza importanta
O a doua cauza importanta, in special in diabetul zaharat tip 2, este asocierea hipertensiunii arteriale si a valorilor mari ale lipidelor (grasimilor) in sange. Ambele favorizeaza depunerea colesterolului „rau” in peretii vaselor mari de sange, cu aparitia aterosclerozei. Sclerozarea arterelor renale (cele care duc sange oxigenat la rinichi) este urmata de scaderea fluxului sangvin renal si de evolutia catre afectare renala progresiva. In afara hiperglicemiei, hipertensiunii si dislipidemiei, si alti factori metabolici, genetici si ereditari contribuie la aparitia bolii renale la pacientii cu diabet zaharat.
Semne si simptome ale bolii renale
Sunt reprezentate de cresterea frecventei urinarii in timpul noptii, aparitia edemelor la nivelul membrelor inferioare, evolutia nefavorabila a hipertensiunii (rezistenta la tratament), astenie fizica progresiva si scaderea in greutate. Aparitia lor denota, de cele mai multe ori, insuficienta renala cronica in stadii avansate, ireversibile, deseori cu evolutie inevitabila catre dializa. De aceea, este mult mai importanta depistarea in stadiile precoce. Pentru aceasta, pacientii cu diabet zaharat ar trebui sa determine anual prezenta albuminei in urina (miroalbuminurie masurata din prima urina de dimineata), respectiv determinarea creatininei sangvine (parametru care indica gradul de afectare a functiei renale).
Principalele mijloace pentru prevenirea bolii renale presupun mentinerea glicemiei la valori apropiate de normal (sub 130 mg% pe nemancate si sub 160 mg% la 2 ore dupa masa, cu HbA1c sub 7%), respectiv a tensiunii arteriale aproape de normal (sub 140:85 mmHg). Acestea sunt valabile si pentru incetinirea progresiei bolii renale odata ce aceasta s-a instalat deja.
Prof. Dr. Constantin Ionescu-Tirgoviste
Institutul National de Diabet,
Nutritie si Boli Metabolice „Prof. N. C. Paulescu”
Membru corespondent al Academiei Romane
