Boala pilonidală reprezintă o infecție care se prezintă sub forma unui chist pilonidal (un săculeț care conține în mod obișnuit fire de păr, resturi de piele). Termenul de „pilonidal” provine din limba latină – „pilus” înseamnă „păr”, iar „nidus” înseamnă „cuib”.
Aproape întotdeauna, acest chist pilonidal se dezvoltă în apropierea coccisului, în partea superioară a pliurilor interfesiere. Se estimează că afectează aproximativ 26 din 100.000 de persoane, cu o incidență mai mare în rândul adulților tineri și a persoanelor de sex masculin. Un chist pilonidal poate să apară atunci când părul perforează pielea și se încorporează în interiorul acesteia și poate provoca infecții.
În momentul în care se infectează, un chist pilonidal poate fi deosebit de dureros. Opțiunile de tratament vizează drenarea printr-o mică incizie sau, în cazuri mai grave, boala pilonidală poate necesita și intervenție chirurgicală. Există și situații în care boala pilonidală are caracter acut și apare o singură dată, dar multe persoane se confruntă cu recurența acesteia. Netratat și incorect manageriat, un chist pilonidal poate evolua în abces pilonidal, care provoacă dureri exacerbate și presupune acumularea de puroi la nivelul acestuia. Nu sunt pe deplin cunoscute cauzele care duc la dezvoltarea bolii, dar există o serie de factori de risc care cresc incidența acesteia.
Ce este boala pilonidală și cum arată un chist pilonidal?
La nivel microscopic, se observă faptul că firele de păr dintr-un chist pilonidal provin mai ales din suprapunerea pielii din jur. Totuși, foliculii nu sunt atașați de peretele chistului, ci se găsesc liberi la nivelul țesutului din afara sa. S-a mai constatat faptul că firele de păr care fac parte din chist au o formă specifică, de cârlig, iar catepele ascuțite ale acestora străpung pielea, lucru care contribuie la imposibilitatea retragerii ulterioare. Ca urmare a orientării specifice, firele de păr pot pătrunde în profunzimea țesutului, provocând deprecieri structurale la nivelul acestuia. Un chist pilonidal are un aspect specific, fiind ușor de diferențiat de alte afecțiuni.
Un chist pilonidal nu este, în esență, un chist tipic, ci mai mult o cavitate, un sinus. Căptușeala sinusului nu este complet epitelizată, ca în cazul unui chist, deși tracturile fibroase ale sinusului pot fi epitelizate. Prezența foliculilor de păr este rar observată în urma examenului patologic și cavitățile pot conține păr, resturi celulare și țesut de granulație (implicat în vindecare).
Chist pilonidal – cauze
În momentul în care a fost descoperită, clinicienii au considerat că boala pilonidală este cauzată în primul rând de componenta congenitală, chistul fiind derivat din vestigii ale tubului medular. În prezent, boala pilonidală este considerată a fi dobândită, implicând: părul, acțiunea unei forțe care duce la depunerea părului în sinus, în sinergie cu vulnerabilitatea pielii. Cercetătorii susțin că firele de păr slăbite „se împletesc” în țesut, inducând o reacție specifică.
De fapt, chiar a fost elaborată o formulă a patologiei, care implică trei variabile: părul liber (H) care este supus și stresat de acțiunea unei forțe (F) influențată de factori secundari (adâncime, frecare, lățime), în asociere cu vulnerabilitatea pielii (V): boala pilonidală = H x F x V2. Această formulă a fost elaborată în urma unui studiu efectuat pe 6000 de pacienți cu chist pilonidal și a implicat analiza factorilor de risc la care au fost expuși, stilului de viață și altor antecedente.
Deși nu se cunosc în totalitate cauzele apariției unui chist pilonidal, se știe faptul că expunerea la factorii de risc poate favoriza dezvoltarea bolii. Prin urmare, atât timp cât afecțiunea nu este una congenitală (frecvent prezentă încă de la naștere), specialiștii recomandă evitarea factorilor de risc pot crește riscul de a dezvolta boală pilonidală. Fiziopatologia bolii nu este documentată în totalitate, dar etiologia este legată de „încapsularea” firelor de păr la nivelul sinusului.
Chist pilonidal – factori de risc
Există mai mulți factori de risc care favorizează apariția unui chist pilonidal, printre care se pot regăsi și:
- istoricul personal sau familial de afecțiuni similare (furunculi, carbunculi, chisturi sebacee, foliculită);
- pilozitate semnificativă la nivelul acestei regiuni, cu fire de păr groase și rigide;
- leziuni ale coccisului;
- sedentarismul;
- practicarea de activități precum ciclismul, echitația;
- obezitatea;
- incidență mai crescută în rândul bărbaților (sex ratio 3:1);
- statul îndelungat în poziție ortostatică;
- hiperhidroza (transpirația excesivă favorizează dezvoltarea bacteriilor anaerobe, frecvent izolate dintr-un chist pilonidal);
- purtarea de articole vestimentare strâmte;
- persoanele cu vârstă cuprinsă între 20-35 de ani sunt mai mult predispuse la a avea această boală pilonidală;
- ereditatea (boala pilonidală se poate moșteni de la un membru al familiei);
- fricțiunea fesieră frecventă;
- igiena deficitară.
Prin urmare, boala pilonidală se poate dezvolta ca urmare a unui anumit stil de viață, condițiilor de la locul de muncă (necesitatea de a sta timp îndelungat în picioare sau în poziție șezândă) și prezintă și o componentă ereditară. Cu toate acestea, boala pilonidală este frecvent asociată în special cu anumite ocupații ce presupun acumularea de presiune excesivă în zona coccigiană.
Boala pilonidală – simptome
Boala pilonidală se manifestă prin simptome specifice și, uneori, poate trece chiar neobservată. Deoarece zona în care se dezvoltă eventualul chist pilonidal nu este la vedere, dacă acesta nu doare în momentul în care vă așezați, este foarte posibil ca nici să nu observați apariția sa. Cele mai frecvente simptome care indică boala pilonidală sunt:
- prezența unei zone tumefiate în partea superioară a pliului fesier (înainte apariția unui chist pilonidal, este foarte posibil ca zona să se înroșească și să devină mult mai sensibilă);
- dureri care se agravează în momentul în care vă așezați, când practicați diferite tipuri de activități de implică zona coccigiană (mersul pe bicicletă, exercițiile fizice, echitația);
- zona interesată devine mult mai umedă;
- oboseală accentuată, stări de iritabilitate.
În cazul în care un chist pilonidal se infectează, pot apărea scurgeri de puroi urât mirositoare și care, pe lângă infiltratul inflamator, conțin și sânge. Chistul poate varia în dimensiuni, iar pielea din jurul chistului infectat se inflamează și devine dureroasă.
Boala pilonidală – diagnostic
Boala pilonidală nu necesită efectuarea testelor de laborator sau a altor investigații paraclinice. Acest lucru se datorează faptului că diagnosticul se pune pe seama prezenței chistului cu aspect specific, vizibil cu ochiul liber. Medicul specialist dispune de experiența necesară pentru a face diferența între starea chistului (infectat sau nu), pacientul colaborând cu acesta pentru a-și putea da seama cu certitudine (dacă prezintă scurgeri de puroi, dacă acesta a crescut în dimensiuni).
Chist pilonidal – tratament
Tratamentul pentru boala pilonidală presupune, de cele mai multe ori, intervenție chirurgicală, în special în cazurile acute cu infecție secundară și abces. Infecția și abcesul necesită efectuarea unei incizii, cu drenajul ulterior al infiltratului. Tratamentul se amână frecvent în cazul în care se observă existența unei infecții acute sau un abces, până când acestea sunt tratate. Intervenția chirurgicală poate implica incizia și drenajul sau excizia totală a chistului pilonidal. Întrucât se cunoaște rolul firelor de păr în patogeneza bolii, se recomandă îndepărtarea părului pentru a se reduce posibilitatea remiterii chistului.
Chist pilonidal – posibile complicații
Prognosticul pentru boala pilonidală este unul foarte bun, fiind o afecțiune benignă. Totuși, de-a lungul timpului au fost înregistrate cazuri rare în care a existat degenerare malignă a afecțiunii și din cauza ratei relativ ridicate de recurență, necesită intervenții medicale periodice. Privitor la posibilele complicații ale unui chist pilonidal, acestea includ în mare măsură recurența, însă și problemele asociate vindecării postchirurgicale: deteriorarea plăgii, vindecarea deficitară sau infecțiile. Acestea se pot prezenta inițial sub forma unui abces sau se pot infecta secundar. Rare sunt cazurile în care boala a fost asociată cu osteomielita și carcinomul cu celulele scuamoase.
