Eritemul infecțios, denumit și „boala obrajilor pălmuiți”, este o infecție virală des întâlnită mai ales în rândul copiilor cu vârstă între 5-15 ani. Din acest motiv, este cunoscută și drept „a cincea boală a copilăriei”. Iar denumirea trivială face referire la aspectul clinic caracteristic al bolii: o erupție cutanată eritematoasă, de culoare roșie, care apare în special la nivelul feței (obrajilor). De fapt, boala obrajilor pălmuiți este una dintre cele mai frecvente boli virale care duc la astfel de erupții cutanate, alături de rujeolă, scarlatină, oreion, rubeolă și roseola infantum. Mult mai rar, eritemul infecțios poate apărea și la adulți, de obicei la cei care nu au avut boala în copilărie.
În mod obișnuit, are o evoluție autolimitată și inofensivă, așadar nu ridică necesitatea absolută a unui tratament. De cele mai multe ori, acesta are în vedere ameliorarea simptomelor. Este de menționat faptul că boala obrajilor pălmuiți are la bază o infecție virală, nu bacteriană. Așadar, tratamentul cu antibiotice nu are niciun fel de eficiență. Mai mult decât atât, administrarea fără discernământ a antibioticelor poate duce la apariția fenomenului de rezistență la antibiotice. În momentul de față, acest fenomen reprezintă o problemă de sănătate publică, greu de combătut. În continuare, vom prezenta mai multe detalii esențiale privitoare la boala obrajilor pălmuiți.
Boala obrajilor pălmuiți – cauze, factori de risc
Agentul etiologic implicat în apariția eritemului infecțios este parvovirusul uman B19, un virus din familia Parvoviridae. Fiind o boală de natură virală, este deosebit de contagioasă, iar acesta este și motivul pentru care deseori se observă focare infecțioase (școli, grădinițe, creșe). Poate fi observată o incidență relativ crescută în rândul copiilor odată cu venirea primăverii și în jurul începutului verii. Boala obrajilor pălmuiți este răspândită în întreaga lume, afectând în principal copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5-15 ani. Contagiozitatea maximă a persoanei care a fost infectată se manifestă la aproximativ 5-10 zile după contractarea agentului etiologic viral.
Deși eritemul infecțios este, în mod uzual, inofensiv și autolimitat, o problemă majoră o poate ridica infecția virală în timpul sarcinii. În situația în care o femeie însărcinată va dezvolta boala obrajilor pălmuiți, înseamnă că nu a avut infecția în timpul copilăriei. Infecția cu parvovirusul uman B19 poate fi inofensivă pentru mamă. Dar poate avea repercursiuni severe asupra fătului: avort spontan, hidrops fetal, moartea fătului. Conform datelor epidemiologice, riscul unor astfel de complicații crește atunci când viitoarea mămică dezvoltă boala obrajilor pălmuiți în special în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină ca parte a lipsei imunității anterioare dobândite.
Modalități de transmitere
Parvovirusul uman B19, care duce la boala obrajilor pălmuiți, se transmite în special prin așa-zisele picături Flügge, adică pe cale aeriană. Aceste picături sunt secreții respiratorii vehiculate prin aer în momentul vorbirii, tusei, strănutului. Virusul se poate transmite și prin contact direct cu saliva unei persoane infectate sau prin contact apropiat (tot prin diseminare pe cale aeriană). Există și situații în care parvovirusul uman B19 se transmite pe cale hematogenă (sânge), adică prin transfuzii sangvine de la o persoană infectată (mult mai rar). La fel de izolate sunt și acele cazuri în care virusul se transmite vertical (mamă → făt), cu risc crescut de complicații fetale.
Boala obrajilor pălmuiți – simptome și manifestări
Boala obrajilor pălmuiți se manifestă diferit în funcție de statusul imunitar la unei persoane. În cazul unei persoane imunocompetente, pot apărea simptome nespecifice care seamănă fidel cu cele ale gripei (febră ușoară, dureri în gât, dureri de cap). Simptomul clinic caracteristic în boala obrajilor pălmuiți este, în schimb, apariția erupției cutanate (exantemul) la nivelul feței. Obrajii capătă un aspect caracteristic și se înroșesc. De asemenea, se poate observa și o paloare în jurul gurii, chiar dacă erupția cutanată eritematoasă persistă la nivelul obrajilor. Aceasta nu apare în fazele incipiente ale bolii, când tabloul clinic este fidel asemănător cu cel al gripei sau răcelii.
De fapt, s-a observat faptul că exantemul clasic din boala obrajilor pălmuiți apare în momentul în care încărcătura virală (viremia) și contagiozitatea sunt minime. Drept urmare, s-a considerat faptul că erupția caracteristică apare ca urmare a răspunsului imunitar la infecția virală. Cu alte cuvinte, în momentul în care erupția cutanată apare, persoana nu mai este contagioasă. Deci nu mai poate transmite infecția și persoanelor sănătoase. În cazul copiilor, boala obrajilor pălmuiți se poate prezenta și cu o stare generalizată de rău, letargie, dureri musculare și articulare, diaree și, uneori, vărsături.
Evoluţia bolii
Se descrie o dinamică tipică a evoluției bolii, în mai multe faze specifice:
- Simptomele nespecifice (febră ușoară, dureri în gât, dureri de cap, dureri articulare) apar la 4-7 zile după infecție și durează 2-3 zile.
- Urmează o perioadă asimptomatică, după care apare exantemul specific cu aspect clasic de „obraz pălmuit”, care poate dura chiar până la 5 zile.
- După dispariția exantemului clasic, apare o erupție eritematoasă maculopapulară la nivelul trunchiului și membrelor, cu aspect dantelat, agravată prin expunere la soare, având o durată de aproximativ 7 zile.
- În unele situații s-a observat o recurență a exantemului prin expunerea la anumiți factori cu potențial iritant (iritații chimice, expunerea la UV, stresul, exercițiile fizice).
Cum să o deosebiţi boala obrajilor pălmuiți de alte infecţii virale
Deoarece boala obrajilor pălmuiți poate fi ușor confundată cu alte infecții de natură virală, pot fi avute în vedere câteva diferențe semnificative, dictate de natura erupției cutanate:
- Exantemul din boala obrajilor pălmuiți nu provoacă mâncărime.
- Exantemul apare aproape la toți copiii diagnosticați cu boala obrajilor pălmuiți.
- Copilul nu mai prezintă risc de contagiozitate odată cu apariția exantemului, însă este foarte contagios înaintea apariției acestuia.
La persoanele care suferă de anumite afecțiuni hematologice, cum ar fi siclemia, talasemia sau anemia hemolitică cronică, boala obrajilor pălmuiți este mult mai severă. Parvovirusul B19 are afinitate pentru reticulocite, precursorii eritrocitelor, ducând la distrugerea acestora. Așadar, se poate ajunge la agravarea anemiei și la criză aplastică, cu exacerbarea simptomelor tipice, însă și cu paloare marcantă, tahicardie și tahipnee.
Boala obrajilor pălmuiți – protocol de diagnostic
Boala obrajilor pălmuiți nu ridică, de obicei, necesitatea stabilirii unui diagnostic. În mod uzual, se recomandă ca parte a screening-ului prenatal, pentru a se identifica dacă există imunitate sau nu la viitoarea mămică (contractarea virusului în sarcină poate duce la complicații fetale). Cele mai multe teste de diagnostic se bazează pe serologie, adică identificarea anticorpilor (proteine implicate în răspunsul imunitar) îndreptați împotriva parvovirusului uman B19. Prezența lor în cantitate crescută confirmă infecția acută și, astfel, boala obrajilor pălmuiți. Odată cu dispariția simptomelor, crește titrul anticorpilor IgG, aceștia fiind cei care conferă imunitate permanentă.
Boala obrajilor pălmuiți – alternative de tratament
Fiind cunoscut faptul boala obrajilor pălmuiți este în esență inofensivă, cu simptome ușoare și lipsite de riscuri, tratamentul nu este absolut esențial. Simptomele nespecifice pot fi gestionate prin administrarea de medicamente, dar doar la recomandările medicului specialist. O problemă majoră ar putea fi infecția la persoanele cu afecțiuni hematologice subiacente. În cazuri de acest gen, dacă se constată eventualitatea crizei aplastice, pot fi necesare transfuziile de eritrocite pe întreg parcursul infecției virale. La femeile însărcinate cu infecție acută, fiind cunoscut faptul că boala obrajilor pălmuiți poate duce la complicații fetale severă, se recomandă monitorizarea.
Boala obrajilor pălmuiți – complicații și riscuri asociate
La persoanele cu sistem imunitar integru, boala obrajilor pălmuiți rareori va duce la complicații asociate. Totuși, există situații în care infecția la persoane cu sistem imunitar compromis a dus la infecție cronică cu parvovirusul uman B19 și, așadar, la anemie cronică. De asemenea, boala obrajilor pălmuiți tinde să fie mai severă, din punct de vedere simptomatic, la aceste persoane. Dincolo de asta, infecția în timpul sarcinii poate avea repercursiuni deosebit de negative asupra evoluției acesteia și fătului. Deoarece virusul poate traversa placenta, va ajunge la reticulocitele fătului și, astfel, va compromite transportul oxigenului în organismului acestuia. Pot apărea:
- hidropsul fetal;
- insuficiența cardiacă;
- avortul spontan;
- moartea intrauterină.
Persoanele cu sistem imunitar compromis (HIV, tratament cronic cu corticosteroizi) pot ajunge la artrită cronică și, de cele mai multe ori, la infecție cronică cu parvovirus B19. Aceasta poate duce la agravarea imunosupresiei, cu stări de neutropenie și trombocitopenie. În cazuri rare, se poate ajunge la o suprimare completă a măduvei osoase. Chiar dacă boala obrajilor pălmuiți se consideră a fi inofensivă la copii și adolescenți, trebuie eficient gestionată în cazul persoanelor imunocompromise și la femeile însărcinate cu infecție acută.
Foto: shutterstock.com
