Boala Ménière este o afectiune a urechii interne, ce determina episoade spontane de vertij, dar si episoade de pierdere a auzului, tinitus si tulburari de mentinere a echilibrului. Aceasta boala apare, in general, la persoanele cu varsta de peste 40 de ani. Este o afectiune incurabila, insa simptomatologia sa poate fi gestionata cu ajutorul unor tratamente specifice, in functie de severitate.
Boala Ménière a fost identificata, in a doua parte a secolului al XIX-lea, de medicul francez care i-a dat numele, Prosper Ménière. Specialistul a publicat, in 1861, un articol in care dezvaluia ca senzatiile de ameteala (vertijul) pot fi declansate de o tulburare a urechii interne.
Ce este boala Ménière
Boala Ménière este o tulburare de ordin vestibular, ce declanseaza o simptomatologie specifica, in urma acumularii unei cantitati mari de lichid (endolimfa) in interiorul urechii interne. Simptomele sale, care se manifesta episodic, au o durata cuprinsa intre 20 de minute si 4 ore. In general, afecteaza o singura ureche, insa in aproximativ 33% dintre cazuri, se manifesta la ambele urechi. In prezent, se estimeaza ca, la nivel european, incidenta bolii Ménière este de 20-150 de cazuri la 100.000 de persoane.
Simptome
Principalele simptome care definesc instalarea bolii Ménière sunt episoadele de vertij – insotite sau nu de stari de greata, voma, transpiratie abundenta − episoadele de reducere sau pierdere a auzului, tinitus (bazait, zumzait, tiuit, vajait, uneori perceput distinct de la o ureche la alta) si presiunea sau senzatia de plenitudine aurala.
Daca, initial, episoadele simptomatice ale bolii Ménière se vor manifesta rar, odata cu trecerea timpului vor deveni tot mai frecvente si, adesea, mai severe, afectand considerabil calitatea vietii pacientului.
Cauze
Desi boala Ménière ramane deocamdata o afectiune idiopatica, se apreciaza ca simptomatologia sa ar rezulta in urma acumularii de lichid in exces in interiorul urechii interne, fenomen ce poarta denumirea de hidrops endolimfatic. Acesta vizeaza endolimfa, fluid ce reactioneaza la modificarea pozitiei corpului si care transmite creierului semnalele aferente. Cand este prezenta in exces, endolimfa declanseaza, treptat, simptomele specifice bolii Ménière.
Teoriile inaintate de specialisti cu privire la acumularea endolimfei vizeaza cauze precum alergiile, infectiile virale, migrenele, traumele craniene, tulburarile autoimune, predispozitia genetica, intoxicatiile cu plumb, tutun, alcool, consumul excesiv de sare, tulburarile vasculare, anxietatea, stresul etc. Totodata, se apreciaza ca in spatele declansarii bolii Ménière nu s-ar afla un singur factor, ci un cumul de factori care actioneaza sinergic.
Boala afecteaza femeile si barbatii in mod egal, incidenta fiind crescuta dupa varsta de 40 de ani. Cu toate acestea, s-au raportat cazuri si la copiii cu varste mai mici de 4 ani, chiar si la varstnicii de peste 90 de ani.
Care este tratamentul
Pentru moment, nu exista niciun tratament care sa vindece boala Ménière, insa simptomatologia poate fi gestionata medicamentos si/sau chirurgical. Cel mai des, sunt prescrise medicamente antiemetice si antivertiginoase, pentru gestionarea vertijului, dar si diuretice, al caror scop este reducerea cantitatii de endolimfa acumulata in urechea interna. De asemenea, pot fi prescrise anxiolitice in vederea eliminarii stresului asociat manifestarii simptomatologiei bolii.
Alte optiuni de management al bolii Ménière includ montarea unui dispozitiv auditiv, a unui dispozitiv Meniett (transmite unde de presiune in urechea medie, iar apoi inspre urechea interna, mobilizand endolimfa din zonele in care s-a acumulat in exces), efectuarea de injectii cu gentamicina si/sau steroizi in urechea medie si fizioterapia.
Cat despre tratamentul chirurgical, acesta este varianta de electie in cazurile grave, cand celelalte optiuni de gestionare a bolii nu au dat rezultatele scontate. Astfel, pacientii pot fi supusi unei neurectocmii vestibulare si/sau labirintectomii, solutii drastice care pot distruge aparatul auditiv, sau unor proceduri la nivelul sacului endolimfatic, precum decompresia sacului endolimfatic. In urma diagnosticului, pacientilor li se recomanda si o dieta cu un aport redus de sare, iar consumul de cafea, tutun si alcool este interzis.
Dana Saporan
