Revista care te menține sănătos

Medicină generală

Boala Dupuytren, o maladie invalidantă

Irina Gache; Surse: hopkinsmedicine.org, sciencedirect.com, pmc.ncbi.nlm.nih.gov, mayoclinic.org, orthoinfo.aaos.org
4 decembrie 2024
Share
Boala Dupuytren, o maladie invalidantă

Boala Dupuytren este o afecțiune progresivă a mâinii care poate afecta foarte mult viața de zi cu zi, făcând chiar și sarcinile simple o provocare. Caracterizată printr-o îngroșare a țesutului conjunctiv din palmă, boala face ca degetele – de obicei inelarul și degetul mic – să se îndoaie în interior, limitând mobilitatea.

Pe măsură ce boala avansează, apucarea obiectelor sau întinderea completă a degetelor devin din ce în ce mai dificile, ducând la disconfort și frustrare. Deși cauza sa exactă nu este clară, se crede că boala Dupuytren implică factori genetici și de mediu. Iată ce trebuie să știți despre această boală.

Boala Dupuytren, cauze

Boala Dupuytren, cunoscută și sub numele de contractură Dupuytren, este o afecțiune a mâinii în care fascia – un strat de țesut conjunctiv aflat sub piele – se îngroașă și se strânge în timp, determinând curbarea unuia sau mai multor degete spre interiorul palmei. Cauzele exacte pentru boala Dupuytren rămân neclare, dar cercetările au identificat mai mulți factori de risc și potențiali factori contributivi.

Un factor semnificativ este genetica; boala Dupuytren se întâlnește adesea în familii, sugerând o componentă ereditară puternică. Studiile indică faptul că persoanele de origine nord-europeană sunt mai susceptibile de a dezvolta boala Dupuytren, cu o prevalență mai mare în țări precum Norvegia, Suedia și Islanda. De asemenea, bărbații sunt mai frecvent afectați decât femeile, iar riscul crește odată cu vârsta, afectându-i de obicei pe cei de peste 50 de ani.

Alți factori potențiali includ stilul de viață și condițiile de sănătate. Boala Dupuytren a fost asociată cu anumite condiții metabolice și legate de stilul de viață, cum ar fi diabetul și alcoolismul. Persoanele cu diabet prezintă un risc ușor mai mare de a dezvolta boala Dupuytren, posibil din cauza schimbărilor în metabolismul colagenului. Consumul excesiv de alcool poate fi, de asemenea, legat de boală, deși mecanismul exact rămâne neclar.

Factorii de mediu și ocupaționali ar putea juca, de asemenea, un rol. Unele studii sugerează că traumatismele mâinii, mișcările repetitive sau munca manuală intensă ar putea contribui la apariția sau evoluția bolii Dupuytren. Deși nu există o legătură definitivă, aceste activități pot provoca leziuni minore ale fasciei, accelerând potențial procesul de îngroșare la persoanele susceptibile de a dezvolta boala Dupuytren.

Deși cauza exactă a bolii Dupuytren nu este pe deplin înțeleasă, aceasta este probabil o combinație de predispoziție genetică și factori declanșatori de mediu. Natura progresivă a bolii o face adesea dificil de gestionat, dar înțelegerea acestor cauze potențiale poate ajuta la identificarea și intervenția timpurie, contribuind la încetinirea progresiei și la menținerea funcției mâinii.

simptome boala Dupuytren, boala Dupuytren cauze,

Ce simptome apar în boala Dupuytren

Boala Dupuytren, sau contractura Dupuytren, debutează de obicei cu simptome subtile care devin treptat mai vizibile în timp. Cel mai timpuriu semn din boala Dupuytren este adesea un nodul sau o umflătură mică și nedureroasă în palmă, de obicei lângă baza inelarului sau a degetului mic. Acest nodul poate fi ferm sau ușor sensibil, dar în general nu provoacă durere. Pe măsură ce boala Dupuytren progresează, se pot dezvolta cordoane de țesut îngroșat sub piele, creând o creastă sau o bandă vizibilă de-a lungul palmei și extinzându-se spre degetele afectate.

În timp, aceste cordoane încep să se contracte, trăgând degetele afectate spre interiorul palmei. Această îndoire, cunoscută sub numele de contractură, limitează capacitatea degetelor de a se extinde complet, făcând dificilă îndeplinirea sarcinilor zilnice care necesită o mână plată sau deschisă, cum ar fi strângerea mâinii, punerea mănușilor sau apucarea obiectelor mari.

Degetele inelar și mic sunt cel mai frecvent afectate de boala Dupuytren, deși degetul mijlociu poate fi, de asemenea, implicat în cazurile avansate. Deși nu este dureroasă de obicei, boala Dupuytren poate afecta semnificativ funcția mâinii și calitatea vieții. Recunoașterea timpurie a acestor simptome poate ajuta la gestionarea progresiei bolii și la orientarea opțiunilor de tratament pentru a păstra mobilitatea și utilizarea mâinii.

Management și tratament pentru boala Dupuytren

Tratamentul și gestionarea bolii Dupuytren se concentrează pe ameliorarea simptomelor, încetinirea progresiei și îmbunătățirea funcției mâinii. Abordarea depinde de gravitatea afecțiunii, de nivelul de afectare funcțională și de preferințele individului.

În stadiile incipiente din boala Dupuytren, observația poate fi suficientă dacă simptomele sunt ușoare și funcția mâinii nu este afectată. Exercițiile de întindere, masajul mâinilor și atelele sunt uneori recomandate pentru menținerea flexibilității, deși dovezile privind încetinirea progresiei sunt limitate. Terapia fizică poate fi, de asemenea, benefică în boala Dupuytren, în special după intervenția chirurgicală, pentru a întări mâna și pentru a menține amplitudinea de mișcare.

Pentru cazurile moderate până la severe, în care contracturile încep să afecteze activitățile zilnice, sunt adesea recomandate tratamente mai invazive. O opțiune comună este terapia cu colagenază. Aceasta implică injectarea de colagenază, o enzimă care desface cordoanele strânse de țesut, permițând degetelor să se întindă mai ușor. Aceasta este o procedură minim invazivă cu un timp de recuperare relativ rapid, deși recurența este posibilă.

O altă opțiune non-chirurgicală pentru boala Dupuytren este aponeurotomia cu ac, o procedură în care se utilizează un ac pentru a perfora și rupe corzile de țesut. Aceasta se face sub anestezie locală și poate oferi o îmbunătățire imediată a extensiei degetelor. Cu toate acestea, la fel ca injecțiile cu colagenază, aponeurotomia cu ac poate să nu fie o soluție permanentă pentru boala Dupuytren, iar contracturile pot reapărea.

În cazurile mai avansate, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Fasciotomia sau fasciectomia parțială implică îndepărtarea țesutului afectat pentru a elibera contractura, restabilind mobilitatea degetelor. Intervenția chirurgicală este recomandată, în general, celor cu contracturi semnificative sau celor care nu au răspuns la alte tratamente. Deși poate oferi o ameliorare pe termen lung, intervenția chirurgicală implică o perioadă de recuperare mai lungă și prezintă riscuri, cum ar fi cicatrizarea și afectarea nervilor.

După tratament, gestionarea bolii Dupuytren implică exerciții permanente pentru mâini și, în unele cazuri, terapie fizică pentru a menține flexibilitatea și a preveni reapariția. Monitorizarea periodică este, de asemenea, esențială, deoarece boala Dupuytren poate reapărea chiar și după un tratament reușit.

Deși nu există tratament final pentru boala Dupuytren, aceste tratamente pot reduce eficient simptomele și îmbunătăți calitatea vieții. O abordare personalizată care ia în considerare stadiul bolii, nevoile personale și riscurile tratamentului poate ajuta la gestionarea afecțiunii și la menținerea funcției mâinii.

Foto: shutterstock.com

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.