Boala parazitara datorata infestarii cu bilharzii (sau schistosomi). Bilharziile sunt viermi din clasa trematodelor, care traiesc in aparatul circulator al omului.
Diferite tipuri de bilharzioze – Omul este afectat de patru tipuri principale de bilharzii:
– Schistosoma mansoni si Schistosoma japonicum (care provoaca bilharziozele intestinale, prezente, pentru cea cauzata de S. mansoni, in Antile, in Brazilia, in Africa neagra, in Egipt si in Peninsula Arabica, si, pentru cea cauzata de S.japonicum, in China, in Filipine, in Indonezia si in Peninsula Indochineza);
– Schistosoma intercalatum (la originea unei bilharzioze rectale, prezenta in Africa Centrala);
– Schistosoma haematohillum (cauzand o bilharzioza urinara, prezenta in Africa si in Orientul Apropiat)
Acesti viermi diferiti au acelasi ciclu de dezvoltare si de reproducere: fiecare specie de vierme paraziteaza o specie bine precizata de molusca de apa dulce. Transmiterea bolii se face la contactul cu apa care contine larvele. Acestea ajung in vasele sangvine, unde se dezvolta. Viermii adulti, care masoara cativa milimetri lungime, traiesc in cupluri in venele abdomenului, vezicii urinare, intestinului, rectului, ficatului si splinei; durata lor de viata poate depasi 15 ani. Femeia depune zilnic sute de oua, care se propaga in urina si scaune
Simptome si semne – Trecerea embrionilor prin piele provoaca un prurit (mancarime) la locul de patrundere. Cateva saptamani mai tarziu apar o febra, o diaree si placi de urticarie. O analiza a sangelui efectuata in acest stadiu pune in evidenta o crestere marcanta a numarului de globule albe eozinofile si a anticorpilor antibilharzieni. Aceasta faza, numita invazie, se observa rar in cazurile de bilharzioza urinara; ea este mai frecventa In bilharziozele intestinale.
Bilharziozele intestinala si rectala se traduc prin diaree si dureri abdominale. Explorarea colonului pune in evidenta prezenta de polipi si ulceratii ale intestinului gros. Infestarea poate, de asemenea, sa provoace o crestere de volum a ficatului si splinei, insotita adesea de o ascita (efuziune de lichid in cavitatea peritoneala) si de dezvoltarea de varice esofagiene si abdominale.
Bilharzioza urinara se manifesta printr-o hematurie, adica prin prezenta sangelui in urina, care este adesea insotita de dureri la eliminare. Examenul radiologic al vezicii o poate arata ca fiind calcificata. Ecografia si urografia intravenoasa evidentiaza adesea polipi ai vezicii si o dilatare a cavitatilor renale. Infestarea mai poate sa se traduca si printr-o splenomegalie (cresterea In volum a splinei), prin atingeri ale aparatului genital, ale plamanilor si ale inimii.
Diagnostic si tratament – Examenul microscopic al scaunelor, urinii si al unui fragment de mucoasa rectala evidentiaza prezenta oualor caracteristice parazitului.
Tratamentul consta in administrarea, pe cale orala si timp de una sau doua zile, a unor medicamente antihelmintice, oxamnichina (activa fata de Schistosoma mansoni) sau praziquantel (activ fata de cele patru bilharzii). Eficace si bine tolerate, aceste medicamente permit tratarea unui mare numar de bolnavi fara spitalizare.
Prevenire – Aceasta consta in asigurarea unui mod organizat de eliminare a fecalelor (constructia de latrine), absenta contactului cu apele de suprafata infestate (instalarea de puturi) sau distrugerea molustelor prin produse chimice. Recurgerea la vaccinare ar constitui o solutie, dar ea inca nu este practicabila la scara mare.
Sinonim: schistosomiaza.
