Vezica biliara, denumita popular bila, are forma unei pere de circa 6 cm lungime si este situata sub fata inferioara a ficatului. Functia ei principala este de a depozita lichidul biliar (bila) secretat de ficat in mod continuu (circa 500-600 ml in 24 de ore) si de a-l expulza in tubul digestiv (in duoden) in timpul meselor.
Alaturi de enzimele pancreatice, bila realizeaza digestia grasimilor, iar la nivelul colonului actioneaza ca stimulator al tranzitului intestinal. Tot prin intermediul bilei ficatul elimina diferite substante rezultate din metabolizarea unor medicamente. Principala deficienta de functionare a vezicii biliare este incapacitatea de a elimina o cantitate suficienta de lichid biliar in timpul meselor. Etichetata in mod comun drept „bila lenesa” (dischinezie biliara), acestei disfunctii nu i se acorda, de cele mai multe ori, atentia necesara.
„Bila lenesa”, simptome
Cele mai frecvente simptome sunt gust amar, in special dimineata, greata, varsaturi cu un continut alimentar sau bilios. Mai putin cunoscute sunt migrena biliara, constipatia cronica, o stare de rau, greu de definit, dupa mese. Cu timpul, apar dureri in jumatatea superioara a abdomenului, la inceput mai usoare, apoi tot mai intense, cu iradiere in umarul drept sau sub forma unor crize violente (colica biliara) care impun tratament de urgenta.
Boli asociate, diagnostic inselator
Deoarece vezica biliara functioneaza intr-o stransa dependenta cu celelalte organe digestive, suferinta acesteia nu este niciodata izolata. Ea se asociaza cu alte boli: gastroduodenita, ulcerul, bolile cronice de ficat, boli ale intestinului sau colonului. Semnele si simptomele se pot astfel suprapune, generand un tablou clinic inselator, etichetat in mod superficial si din pacate destul de frecvent ca „bila lenesa”. Boala evolueaza, ducand la formarea de calculi biliari care pot produce crize dureroase foarte puternice sau pot bloca canalele de varsare a bilei in duoden, generand un icter mecanic – o mare urgenta chirurgicala.
„Bila lenesa”. Care sunt cauzele?
Factori de risc
Principala cauza de suferinta biliara este lipsa unui orar fix al meselor, cu pauze de peste 5-6 ore, urmate de pranzuri abundente. Regimurile brutale de slabire, obezitatea, abuzul de grasimi, dar si dietele vegetariene, stresul, depresiile, unele anticonceptionale, tratamente cu estrogeni sunt factori de risc, indiferent de mecanismele prin care actioneaza. Unele malformatii – vezica cudata, septuri incomplete etc. – contrar opiniilor comune, in absenta facorilor de risc mentionati, nu afecteaza functia biliara.
Investigatii necesare pentru „bila lenesa”
Ecografia abdominala generala este investigatia principala atunci cand se presupune o suferinta biliara. Ea evidentiaza forma si structura vezicii biliare, a canalelor biliare, prezenta si dimensiunile unor calculi biliari. Furnizeaza, de asemenea, date importante despre ficat si pancreas, afectiunile acestora putand fi atat cauza, cat si efectul bolilor biliare. Medicul specialist de medicina interna va aprecia si oportunitatea unor analize de laborator sau a unor investigatii imagistice suplimentare (CT si/sau RMN).
Ecografia abdominala: indicatii medicale
Colecistectomia, intre necesitate si abuz
In stadiul incipient al unei suferinte biliare (greturi, gust amar, dureri abdominale de mica intensitate, balonari, constipatie), evitarea factorilor cauzali este suficienta. Respectiv, respectarea celor trei mese traditionale la intervale de 4-5 ore, evitarea pranzurilor abundente si a excesului de grasimi. Cei supraponderali trebuie sa-si normalizeze greutatea.
Suplimentele alimentare care stimuleaza contractiile vezicii biliare, administrate in timpul meselor, sunt binevenite. Evitarea stresului si a suprasolicitarilor fizice si/sau psihice este foarte importanta. Cura chirurgicala (colecistectomia) trebuie practicata numai in cazul in care exista calculi in vezica sau in canaliculele biliare. Indepartarea vezicii biliare pe motivul unor malformatii minore (septuri, cuduri etc.) este o masura abuziva, cu posibile efecte adverse ulterioare.
