Gonadotropina corionică umană (hCG) este un hormon glicoproteic produs în principal de către celulele sincițiotrofoblastice ale placentei, în timpul sarcinii. De obicei, măsurarea nivelului de hCG este utilă în identificarea unei sarcini active normale sau patologice. În mod aberant, acest hormon este secretat și pe fondul existenței tumorilor cu celule germinale. Hormonul hCG este format din două subunități diferite, α şi β. Totuși, subunitatea α este identică cu cea hormonilor LH, FSH și TSH, pe când subunitatea β (beta hCG) este specifică acestui hormon. Așadar, prin măsurarea beta hCG se pot identifica în timp util anumite tipuri de cancere care pot apărea.
Testul pentru beta hCG este mult mai sensibil în diagnosticarea eventualelor patologii, întrucât nu există risc de reactivitate încrucișată. Cantități mici de hCG sunt sintetizate și la nivelul mai multor structuri, cum ar fi glanda pituitară, ficat și colon. Există mai multe forme ce pot apărea în ser și urină în timpul sarcinii, inclusiv hormonul intact și fiecare dintre subunitățile libere pe care le are (alfa și beta hCG). Gonadotropina corionică umană este catabolizată la nivel hepatic, deși aproximativ 20% se excretă prin urină. Beta hCG este degradată la nivel renal, de unde va rezulta un fragment măsurat prin testele hCG de urină, prin metode imunocromatografice.
Gonadotropina corionică umană (hCG) – roluri
Principala funcție a hCG este de a stimula secreția de progesteron în timpul sarcinii. Hormonul stimulează celulele luteale ale ovarelor să producă progesteron, ceea ce duce ulterior la oprirea sângerării menstruale și consolidarea endometrului în vederea susținerii embrionului. Studii în domeniu susțin că gonadotropina corionică umană îndeplinește o gamă variată de funcții care, în cele din urmă, susțin structura și biochimia placentei și uterului, respectiv dezvoltarea fătului pe întreg parcursul evolutiv al sarcinii. Aceste funcții includ promovarea angiogenezei, precum și imunosupresia și blocarea fagocitozei trofoblastelor invadatoare, creșterea și diferențierea.
Gonadotropina corionică umană are implicații în dezvoltarea organelor fetale. Există receptori hCG la nivelul țesutului hepatic și renal fetal, dar aceștia sunt complet absenți în organele care s-au maturizat (postpartum). De asemenea, s-a demonstrat că hCG stimulează dezvoltarea, dar și creșterea cordonului ombilical în vederea asigurării necesităților fătului. În creierul feminin adult, s-au descoperit receptori hCG în teritorii precum hipocampul, hipotalamusul și trunchiul cerebral. Se consideră că prezența acestor receptori la nivel cerebral este implicată în patologia hiperemesis gravidarum, în sinergie cu creșterea nivelurilor asociată sarcinii a altor hormoni.
Beta hCG – valori de referință
După cum s-a menționat deja, gonadotropina corionică umană este sintetizată și la nivelul mai multor organe, cum ar fi glanda pituitară (hipofiza), ficatul și colonul. Testele paraclinice eficiente pentru cuantificarea acestui hormon vizează subunitatea β (beta hCG), întrucât este specifică și unică acestui hormon. În esență, valori mult mai mari se găsesc la persoanele de sex femini, fie când este prezentă o sarcină activă, fie pe fondul statutului pre- sau postmenopauză. Măsurarea hCG se consideră a fi marker al unei sarcini active și, în egală măsură, a procesului tumoral. Astfel, beta hCG se măsoară atât la bărbați (cu risc de cancer), cât și la femei (cu sau fără sarcină).
De asemenea, nivelul beta hCG se corelează și cu alți parametri, cum sunt rezultatele triplului test, pentru a evalua riscul de trisomie 21 (sindrom Down). În sarcină, întrucât nivelul hCG va crește progresiv, concentrația trebuie asociată cu etapa sarcinii. Analizele din sângele venos se consideră a fi mult mai sensibile pentru evaluarea nivelului beta hCG, iar cele urinare sunt mai eficiente – și rapide – în cadrul testelor de sarcină care pot fi realizate și la domiciliu. Deosebit de important este de reținut faptul că testul pentru beta hCG se recomandă în special la persoane cu risc de cancer (istoric familial pozitiv) și ar trebui efectuat periodic. Valorile normale sunt:
| Sex | Interval de referință |
| Masculin | Sub 2.6 mUI/mL |
| Feminin | Premenopauză: sub 5.3 mUI/mL |
| Postmenopauză: sub 8.3 mUI/mL | |
| Sarcină: concentrația crește progresiv până în săptămânile 8-11 de sarcină, urmând ca ulterior să scadă progresiv până în săptămâna a 16-a, iar apoi concentrația rămâne relativ constantă până la termen |
hCG este un important hormon în sarcină, iar utilitatea sa clinică se reflectă, în primul rând, în detectarea sa la începutul sarcinii, împreună cu măsurarea în serie de-a lungul acesteia și, astfel, evaluarea eventualelor complicații asociate sarcinii. Nivelurile de hCG pot să difere mult între femeile cu sarcini normale, fără a exista condiții patologice.
Beta hCG – valori crescute și posibile cauze
Întrucât nivelurile crescute ale beta hCG ar putea indica, dincolo de sarcină, și un proces malign activ, în cele ce urmează vor fi prezentate principalele patologii asociate creșterii:
- Sarcina molară (mola hidatiformă);
- Restricții de creștere fetală (greutate mică la naștere);
- La persoanele cu niveluri beta hCG care se stabilesc înainte de 8 săptămâni, respectiv care nu urmează un pattern normal al creșterii (dublare la 24 de ore), deseori se observă sarcina neviabilă (fie că este intra- sau extrauterină). Sarcina ectopică nu urmează dinamica tipică, cu concentrații duble la fiecare 24 de ore, însă valorile trebuie coroborate cu ecografia;
- Boala trofoblastică gestațională: tumori trofoblastice epitelioide, tumorile trofoblastice ale placentei, coriocarcinom gestațional (beta hCG crescut chiar și la 1-3 luni după naștere);
- Tumoare trofoblastică mixtă;
- Niveluri ridicate de beta hCG se mai observă și la femeile cu metastaze pulmonare;
- Teratomul matur;
- Creșterea concentrației beta hCG se asociază cu o mare varietate de tumori, inclusiv cancer ovarian, de sân, pulmonar, tiroidian, pancreativ, cancerul de col uterin, cancer hepatic, însă și diferite tipuri de sarcoame și mieloame.
Concentrația beta hCG crește în ser odată cu înaintarea în vârstă. La bărbați, se găsesc niveluri crescute de beta hCG pe fondul unor patologii precum cancerul testicular, mielom, cancerul de pancreas, colon, cancerul pulmonar și gastrointestinal. Creșterea beta hCG apare pe fondul unei producții ectopice a acestui hormon.
Beta hCG – valori scăzute și posibile cauze
În general, nivelurile scăzute de beta hCG nu prezintă importanță clinică majoră, decât dacă se certifică o sarcină activă. Dacă nivelurile hCG scad de la o determinare la alta, se ridică riscul avortului spontan. În primul trimestrul, nivelul scăzut de beta hCG a fost asociat cu risc major de avort spontan și preeclampsie. Nivelurile scăzute de beta hCG în a doua jumătate a primului trimestru au fost asociate, de asemenea, și cu greutatea scăzută la naștere a fătului. Surprinzător este faptul că nivelurile crescute de beta hCG la sfârșitul primului trimestru se asociază, de cele mai multe ori, cu accelerarea creșterii fetale numai în cazul în care fătul este de sex feminin.
Foto: shutterstock.com
