Revista care te menține sănătos

Dicționar medicamente

Berinin p, pulbere liofilizanta

13 decembrie 2010
Share

Prezentare:

Pulbere liofilizata si imbogatita cu 600 UI factor IX de coagulare; cutie x 1 flacon pulbere + 1 flacon solvent x 5 ml + 1 set de reconstituire si administrare

Indicatii:

Profilaxia si terapia hemoragiilor in hemofilia B si afectiuni asociate cu deficit de factor IX.

Doze:

Anestezia superficiala a corneei: extractia corpilor straini corneeni superficiali: 3 picaturi timp de 5 min; extractia corpilor straini corneeni profunzi: 5-10 picaturi la 30-60 secunde; tonometrie, gonioscopie: 1-6 picaturi. Anestezia locala: 3 picaturi in 5 minute. Aplicarea picaturilor trebuie sa se limiteze strict la pregatirea interventiilor chirurgicale oftalmologice sau a examinarilor diagnostice.

Contraindicatii:

La pacientii cu trombocitopenie severa sau orice forma de dereglare de coagulare in cazul careia este contraindicata adm. intramuscular Hipersensibilitate la produsele continand Ig analoga, in special in cazul pacientilor cu deficienta IgA si prezenta simultana a anticorpilor pentru IgA.

Atentionari:

Pacientii trebuie tinuti sub observatie cel putin 20 de minute dupa administrare. A nu se injecta intravascular. O injectie intravasculara poate cauza simptome asemanatoare starilor de soc in special in cazul sindromului deficientei anticorpilor. De aceea se recomanda ca pistonul seringii sa fie retras inaintea injectarii pentru a se verifica daca varful acului nu a strapuns un vas de sange. In urma administrarii Ig este necesar un interval de cel putin 3 luni inaintea folosirii vaccinurilor parenterale cu virusi vii (ex.: oreion, pojar, rubeola si vaccinurile combinate corespunzatoare, ca si vaccinul pentru varicela). Nu este necesar un interval intermediar in cazul urmatoarelor vaccinuri: vaccinuri cu virusi vii pentru administrare pe cale bucala (ex: impotriva poliomielitei, a febrei tifoide); vaccinuri continand agenti patogeni inactivati (ex.: gripa, TBE, rabie, tuse convulsiva, vaccinuri HIB) sau vaccinuri toxoide (ex.: difterie, tetanus si vaccinurile combinate corespunzatoare). Cand se efectueaza teste pentru anticorpi, trebuie sa se ia in considerare cantitatea de Ig administrata, durata de timp dintre adm. Ig si sensibilitatea metodelor de testare.

Reactii adverse:

Rar reactii alergice, hipervolemie si febra. in cazul pacientilor cu sensibilitate de tip alergic cunoscuta, este necesara administrarea profilactica a antihistaminicelor si a corticosteroizilor. Nu este total exclusa ipoteza transmiterii maladiilor infectioase, prin transmiterea agentilor infectiosi. Aceasta se aplica si in privinta celor de natura necunoscuta pana acum, cum ar fi hepatitele non-A si non-B.