Centura osoasa situata in josul abdomenului ce sustine coloana vertebrala, careia ii sunt atasate membrele inferioare. Bazinul este format din cele doua oase iliace, care se articuleaza in spate, de o maniera rigida, cu sacrumul, prelungit in jos cu coccisul.
Examene – Bazinul se exploreaza, in principal, prin examene radiologice conventionale. Adesea se realizeaza o scanografie pentru a face un bilant mai precis al fracturilor cotilului.
Patologie – In principal, patologia consta in fracturi:
– Fracturile centurii osoase pelviene sunt frecvente. Ele rezulta cel mai des dintr-un traumatism violent si pot fi asociate cu leziuni ale organelor interne ale bazinului. In caz de dubla fractura a inelului pelvian sau de disjunctie a simfizei pubiene, trebuie impiedicat, prin statul la pat sau prin tractiune, ca bazinul sa suporte greutatea corpului pana la consolidare, adesea dupa reducerea fracturii prin tractiune sau chirurgie. In schimb, fracturile care nu antreneaza instabilitatea bazinului (fractura aripii iliace, fractura prin scoatere musculara sau ligamentara) sunt tratate, in general, prin metode ortopedice nechirurgicale (tractiune, corset, gips), bazinul suportand atunci greutatea corpului.
– Fracturile cavitalii cotiloide, frecvente, antreneaza o atingere a articulatiei coxofemurale. De asemenea, tratamentullor este dificil si aparitia unei artroze post-traumatice nu este rara
– Osteila pubiana (inflamatia simfizei pubiene) este cauzata, de obicei, de microtraumatisme repetate care s-au exercitat asupra bazinului. Ea poate surveni la fotbalisti, manifestandu-se printr-o durere in partea interna a zonei inghinale, cu umflare. In majoritatea cazurilor, vindecarea este realizata prin repaus.
