Dacă în mod normal sportul ajută la menţinerea integrităţii aparatului cardiovascular, pentru pacienţii cu fibrilaţie atrială trebuie instituită prudenţa şi moderaţia. Cu alte cuvinte, în cazul acestora sunt preferate exerciţiile fizice uşoare şi moderate în detrimentul celor cu un grad înalt de dificultate.
Sportul este în general benefic pentru aparatul cardiovascular, însă trebuie avut în vedere că există anumite activităţi fizice care pot declanşa un episod de fibrilaţie atrială. Cei mai cunoscuţi factori declanşatori pentru fibrilaţia atrială sunt: alcoolul, stresul şi exerciţiile fizice intense. În acest sens, pentru a evita situaţiile neplăcute şi pentru a vă menţine sănătoşi este bine să evitaţi consumul excesiv de alcool şi situaţiile cu potenţial stresant.
În ceea ce priveşte activitatea fizică, aceasta (dacă este efectuată în mod corect şi conform cu gradul de antrenament şi afecţiunile subiacente) poate fi chiar de ajutor celor care prezintă o patologie cardiacă. Relaţia dintre sport şi fibrilaţia atrială nu este pe deplin elucidată.
Exerciţiile fizice şi fibrilaţia atrială
Urmărind ultimele studii în domeniu, se constată faptul că relaţia dintre fibrilaţia atrială şi sport poate fi reprezentată ca o curbă ce poartă forma literei J. Dacă se depăşeşte un anumit prag (în ceea ce priveşte intensitatea antrenamentului), riscul de fibrilaţie atrială va creşte semnificativ. Această regulă se aplică mai ales în cazul sexului masculin.
Pe de altă parte, femeile prezintă un risc mai mic de fibrilaţie atrială indusă de exerciţii fizice, chiar şi în contextul celor de intensitate ridicată. Studii recent publicate atestă faptul că atleţii de performanţă prezintă un risc de 4 până la 8 ori mai mare de a dezvolta fibrilaţie atrială spre deosebire de populaţia generală.
Sportul: când e bun, când e rău?
Mai mult decât atât, se pare că exerciţiile fizice intense, efectuate ani la rând pot cauza modificări ale sistemului nervos, cu localizare la nivelul structurii cardiace, ce pot duce la creşterea riscului de apariţie a fibrilaţiei atriale. Spre deosebire de atleţii de performanţă care prezintă un risc mai mare de a dezvolta această patologie, persoanele care fac o activitate fizică de intensitate medie în mod regulat prezintă un risc mai mic de fibrilaţie atrială. Totodată, specialiştii le recomandă celor deja diagnosticaţi cu această patologie să nu facă excese în ceea ce priveşte intensitatea sportului pe care îl practică.
Inima la control: aritmiile cardiace
Activităţile sportive potrivite
În cazul celor diagnosticaţi cu fibrilaţie atrială cronică sau pentru cei care au avut această aritmie în mod episodic, este recomandată efectuarea unei activităţi fizice sub atenta îndrumare a unui specialist.
Efectuarea sportului „după ureche” în acest context poate să agraveze condiţia de fond şi să crească riscul de apariţie a noi episoade de fibrilaţie atrială.
- Mersul pe jos este poate una dintre cele mai benefice activităţi fizice pentru pacienţii care se confruntă cu această patologie cardiacă. Iniţial, se recomandă mersul pe jos zilnic timp de 5-10 minute, pentru ca ulterior perioada alocată să fie crescută gradual, în funcţie de toleranţa la efort.
- Înotul şi exerciţiile aerobice efectuate în bazin sunt activităţi fizice care implică un risc scăzut în cazul pacienţilor cu fibrilaţie atrială. Intensitatea antrenamentului trebuie să fie mică-medie, pentru ca pacienţii cu patologie cardiacă să beneficieze la maximum de pe urma acestuia.
- Yoga este fără doar şi poate una dintre cele mai potrivite activităţi fizice pentru cei care suferă de afecţiuni cardiovasculare şi, în special, de fibrilaţie atrială. S-a observat că 60 de minute de yoga efectuate de trei ori pe săptămână timp de trei luni au scăzut considerabil riscul de apariţie a episoadelor de fibrilaţie atrială, reducând, totodată, anxietatea şi depresia pe care mulţi dintre pacienţii cu această patologie le resimt.
