Autismul infantil este un sindrom specific patologiei psihice a copilului, fiind plasat in grupul tulburarilor pervasive (nespecifice) de dezvoltare. Aceste tulburari se caracterizeaza printr-o deteriorare severa a capacitatii de a intereactiona social, dificultati de comunicare si comportamente repetitive.
Autismul infantil prezinta in plus o reducere considerabila a paletei de preocupari si activitati. In aceasta grupa de boli intra sindromul Asperger si tulburarea pervasiva fara alta specificare. Notiunea de autism a fost introdusa de catre L. Kanner (1943) sub denumirea „Autism infantil precoce”. Autismul infantil este un sindrom neuro-comportamental cu deficite severe in interactiunile sociale reciproce, deteriorare de comunicare verbala si non-verbala, cu manifestari restrictive ale comportamentelor, activitatilor, intereselor (CCOHTA – 2001). Tot mai multe familii ale copiilor autisti solicita asistenta terapeutica si acest fapt se regaseste in dorinta de a se schimba factorii ce determina cazuri noi de boala. Se considera ca frecventa autismului infantil este de 2-5 cazuri la 10.000 de locuitori, de 4 ori mai mare la baieti decat la fete. Este posibil ca fetele cu acest diagnostic sa aiba insa asociat un retard mai sever.
Descrierea sindromului
Rutter (1977) descrie trei caracteristici ale sindromului:
Insuficienta profunda si generala a capacitatii de a dezvolta relatii sociale; Intarzierea in dezvoltarea limbajului, implicand afectarea intelegerii, ecolalia si incapacitatea folosirii pronumelui personal „eu”; Prezenta ritualurilor. Autismul infantil se manifesta prin lipsa nevoii de comunicare sau diminuarea dorintei de contact social. Acesti copii au atasamente bizare fata de unele obiecte, interes crescut fata de anumite sunete sau zgomote, atasament bizar fata de anumite conditii de habitat. Orice separare de obiectul de care este atasat, schimbarea habitatului sau a stereotipiilor produce crize de anxietate si agitatie.
Limbajul copilului cu autism infantil prezinta solilocvie (vorbeste cu sine si despre sine, silabe, sunete, raspunsuri sau explicatii fara sens pentru anturaj), ecolalie intarziata (reluarea unor cuvinte sau expresii auzite anterior si relatate in afara contextului). In limbajul copilului autist vorbirea se face la persoana a III -a singular, „in banda de magnetofon”.
Criterii de diagnostic:
1. a) Deteriorare calitativa in interactiunea sociala, manifestata prin cel putin doua dintre urmatoarele:
Deteriorare semnificativa a multiple comportamente non-verbale pentru reglarea interactiunii sociale, cum ar fi privitul in fata, expresia faciala, posturile corpului si gesturile; Incapacitatea de a promova relatii cu egalii, corespunzatoare nivelului de dezvoltare; Lipsa cautarii spontane de a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alti oameni (de exemplu: prin lipsa de a arata, de a aduce sau de a specifica obiectele de interes); Lipsa de reciprocitate emotionala sau sociala. b) Deteriorari calitative in comunicare, manifestate prin cel putin unul dintre urmatoarele:
Intarziere sau lipsa totala a dezvoltarii limbajului vorbit (neinsotita de o incercare de a o compensa prin moduri alternative de comunicare, cum ar fi gestica sau mimica); La indivizi cu limbaj adecvat, deteriorarea semnificativa in capacitatea de a initia sau sustine o conversatie cu altii; Uz repetitiv si stereotip de limbaj ori un limbaj vag; Lipsa unui joc spontan si variat „de-a …” ori a unui joc imitativ social, corespunzator nivelului de dezvoltare.
c) Patern-uri stereotipe si repetitive restranse de comportament, preocupari si activitati manifestate printr-unul dintre urmatoarele:
Preocupare circumscrisa la unul sau mai multe patern-uri restranse si stereotipe de divertismente care este anormala, fie ca intensitate, fie ca focalizare; Aderenta inflexibila evidenta de anumite rutine sau ritualuri nonfunctionale; Manierisme motorii stereotipe si repetitive (de exemplu: fluturatul sau rasucitul degetelor sau mainilor ori miscari complexe ale intregului corp); Preocuparea persistenta pentru parti ale obiectelor. 2. Intarzieri sau functionarea anormala in cel putin unul dintre urmatoarele domenii, cu debut inainte de varsta de trei ani: interactiunea sociala, limbaj asa cum este utilizat in comunicarea sociala, joc imaginativ sau simbolic.
3. Perturbarea nu este explicata mai bine de tulburarea Rett sau de tulburarea dezintegrativa a copilariei.
Diagnostic diferential
Autismul infantil va fi diferentiat in principal de celelalte sindroame din cadrul tulburarilor pervasive de dezvoltare:
Sindromul Rett a fost diagnosticat numai la fete si reprezinta pierderea manualitatii, miscari necoordonate ale corpului, microcefalie; Sindromul Asperger in care lipseste intarzierea in dezvoltarea limbajului, iar adaptarea sociala este mult mai buna; Tulburarea dezintegrativa a copilariei cu regres masiv in dezvoltare, ce survine dupa aproximativ doi ani de dezvoltare normala. Sindromul autist este insotit in numeroase cazuri de anomalii electroencefalografice si, uneori, de crize epileptice.
Tulburari asociate sindromului autist
Dintre aceste tulburari amintim:
Retardul mental este cea mai frecventa tulburarea asociata sindromului autist si in 75% dintre cazuri avem de-a face cu o retardare mentala moderata (IQ = 35-50); Intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv; Hiperactivitate cu deficit atentional; Modificari de tip senzorial (prag ridicat la durere, hiperestezie la sunete); Anomalii ale comportamentului alimentar (limitarea dietei la cateva alimente); Anomalii de dispozitie (ras sau plans nemotivat); Absenta fricii fata de pericole reale si teama excesiva fata de obiecte inofensive. Tratament
Tratamentul copiilor cu autism infantil este de tip mixt. Se administreaza medicamente care vizeaza reglarea dispozitie si reducerea simptomelor asociate. Se asociaza interventii de tip comportamental mai ales pentru copiii prescolari, analiza comportamentala, cel putin 20 de ore pe saptamana. Terapia ocupationala aplicata in mod constant poate imbunatati performantele in toate ariile de dezvoltare. Tratamentul copilului cu autism infantil are ca scop principal dezautizarea si socializarea sa. In prezent au fost create centre specializate, unde se aplica astfel de tratamente.
Evolutie
Evolutia copilului cu autism infantil este variata. Sindromul survine inaintea varstei de trei ani si uneori poate fi sugerat de anumite simptome inca din primul an de viata (lipsa de interes a copilului fata de cei din jur). Tulburarea are o evolutie continua, dar se noteaza progrese in dezvoltare, achizitiile in limbaj si nivelul intelectual general, fiind factorii cei mai importanti in prognosticul final. Un procent foarte mic de copii cu autism infantil ajung sa traiasca si sa munceasca independent, iar 1/3 din cazuri au independenta partiala. Cei mai multi adulti cu sindromul autist continua sa prezinte probleme de interactiune sociala si restrangere a preocuparilor si activitatilor sociale.
Dr. Monica Safer,
Medic primar neuropsihiatrie infantila,
Centrul Medical Medsana.
