
Astmul este o boală cronică frecventă, cu potențial sever, caracterizată de obstrucția extinsă, variabilă și, de obicei, reversibilă a căilor aeriene, spontan sau sub tratament de specialitate.
Astmul bronșic este una din patologiile cronice, care determină foarte multe spitalizări în rândul copiilor, fiind a treia cauză de absentare, după multiple alte infecții respiratorii acute având un impact pe termen lung atunci când nu este bine gestionat. De asemenea, are un impact semnificativ asupra performanței școlare și asupra stării generale de sănătate a copilului.
Astmul bronșic la copii prezintă o mare variabilitate a manifestărilor clinice la grupe diferite de vârstă.
Factorii implicați în creșterea susceptibilității pentru producerea astmului bronşic sunt variabili de la un pacient la altul. La copii enumerăm: predispoziția genetică, atopia, alergenii de interior (praful de casă), alergenii de exterior (polenuri), fumul de țigară, poluarea aerului extern, infecțiile respiratorii virale, dieta cu aport redus de minerale, alimentația artificială, aditivii alimentari, conservanții și durata scurtă a alimentației naturale.
Boala este mai frecventă la băieți în primii ani de viață, iar la pubertate, astmul este mai întâlnit în rândul fetelor.
Astmul bronşic la copii, tipuri
Astmul bronșic prezintă mai multe forme clinice:
- Astmul infecțios la copii se corelează cu declanșarea simptomatologiei astmatice din cauza infecțiilor respiratorii, în special rhinovirusul, virusul sincițial respirator (VSR), adenovirusuri, metapneumovirusul uman, virusuri gripale și paragripale, cât și unele bacterii atipice.
- Astmul tusiv are ca unic simptom tusea, cu caracter nocturn și neproductivă, mult mai întâlnită la copii decât la adulți, diagnosticul fiind confirmat prin probe funcționale respiratorii.
- Astmul ocupațional este mai frecvent la adulți cu expunere prelungită la substanțe chimice și alergeni.
- Astmul sezonier, ale cărui simptome sunt declanșate de expunerea la polenuri. Între episoade, pacientul este frecvent asimptomatic.
- Astmul indus de efort apare din cauza pierderii de apă și căldură din căile aeriene, fenomen care determină bronhoconstricție și simptomatologie astmatică ulterior. Acest lucru se întâmplă în principal în timpul sau după o activitate fizică intensă. Poate apărea și în rândul copiilor care nu au fost diagnosticați anterior.
- Astmul la aspirină se manifestă prin simptomatologie respiratorie după ingestia de aspirină și alte antiinflamatoare nesteroidiene, fiind întâlnit cu precădere în rândul femeilor și cu o rată de 2-5% în rândul populației pediatrice.

Astmul bronşic la copii, simptome
Manifestările clinice specifice astmului bronșic la copii sunt:
- wheezing-ul, un zgomot expirator de tonalitate înaltă;
- tusea;
- dispneea;
- senzația de constricție toracică.
Copiii prezintă cel mai frecvent wheezing (respirație șuierătoare) și tuse, care apar cel mai frecvent în cursul nopții și dimineața la trezire, însoțite de efort respirator manifestat prin bătăi ale aripioarelor nazale, tiraj intercostal, subcostal sau supraclavicular și cianoză.
Putem întâlni simptomatologie prodromală reprezentată de agitație, anxietate, rinoree, tuse, strănut sau chiar tulburări digestive.
Tusea din astm poate avea caracter sezonier: primăvara-vara, la copiii alergici la polen, și în sezonul ploios, la cei alergici la mucegai. Tusea este inițial uscată, iritativă, devenind apoi productivă. Febra lipsește la copilul mare, cu excepția sugarului, care este adesea febril. Copilul mare poate descrie senzația de durere toracică sau constricție.
Criza de astm bronșic la copii necesită îngrijire medicală de urgență, putând fi fatală.
Clinic, criza de astm bronşic se poate manifesta astfel:
- La sugar și copilul mic, cu stare generală alterată, însoțită de agitație, anxietate extremă, epuizare și confuzie.
- Frecvența respiratorie crescută: peste 60 rpm la sugar, peste 40 rpm între 1-5 ani și peste 30 rpm la copilul de peste 6 ani.
- Paradoxal, la copilul mare putem întâlni frecvența respiratorie scăzută, sub 12 respirații pe minut.
- Sindromul funcțional respirator însoțitor se manifestă prin: tiraj intercostal, bătăi ale aripioarelor nazale, wheezing, tuse, inițial uscată, ulterior productivă, cianoză, în formele severe amenințătoare de viață.

Astmul bronşic la copii, diagnostic
Diagnosticul se bazează pe:
- Istoricul copilului: tuse, wheezing, respirație dificilă, episoade recurente asociate diverșilor factori declanșatori.
- Istoricul familial pozitiv de astm bronșic.
- Manifestările clinice sezoniere.
- Asocierea cu alte patologii alergice (dermatita atopică, rinita alergică).
- Răspunsul favorabil la administrarea tratamentului specific.
Manifestările clinice specifice astmului bronșic sunt wheezing-ul și tusea, simptome întâlnite frecvent și în alte infecții respiratorii la copii.
Tusea astmatică apare sub formă de episoade recurente, însoțită sau nu de wheezing, cu caracter nocturn sau dimineața la trezire.
Dispneea și senzația de constricție toracică sunt adesea semnalate la copilul mare.
Astmul bronşic la copii, plan de investigații
1. Evaluarea funcției pulmonare
Spirometria este metoda gold-standard de diagnostic și monitorizare a astmului, practicată la copii începând cu vârsta de 5-6 ani. Este o metodă non-invazivă care va decela cantitatea de aer vehiculată în inspir profund, expir forțat și viteza cu care se efectuează această manevră.
2. Investigarea terenului atopic
- Se investighează antecedentele familiale sau personale de alergii alimentare, dermatită atopică sau rinită alergică.
- Se apreciază gradul de hipereozinofilie, titrul IgE serice totale și se efectuează teste cutanate alergologice.
3. Excluderea altor patologii
Astmul bronşic la copii cu vârsta sub 5 ani este dificil de diagnosticat. Se vor lua în considerare istoricul medical, examinarea fizică, testarea alergică şi în special răspunsul favorabil la tratament bronhodilatator sau corticosteroid.
Este necesar să fie excluse alte afecțiuni cu simptomatologie similară:
- infecții respiratorii (bronșiolită, pneumonie acută);
- alergii sezoniere;
- malformații ale arborelui traheo-bronșic;
- aspirația de corp străin;
- refluxul gastro-esofagian;
- tuberculoza pulmonară;
- fibroza chistică;
- aspergiloza bronhopulmonară;
- deficitul de alfa-1 antitripsină.

Astmul bronşic la copii, tratament
Scopurile tratamentului sunt remisia simptomatologiei din cursul crizei de astm şi prevenirea reapariției exacerbarilor.
Tratamentul astmului bronşic la copii include două clase mari de medicamente:
1. Bronhodilatatoare
Acestea se administrează pentru tratamentul crizei de astm sau al exacerbărilor astmatice, fiind medicaţie de tip reliver datorită efectului de scurtă durată. Utilizarea are loc la nevoie şi pentru a opri escaladarea severităţii simpatologiei.
2. Antiinflamatoare
Acestea se administrează sub formă inhalatorie sau, în funcție de severitatea crizei, pe cale intravenoasă având rolul de a controla manifestările clinice şi a reduce riscul exacerbărilor şi degradarea funcţiei pulmonare.
Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic, iar medicaţia se alege individualizat pentru fiecare pacient în funcţie de preferinţa pacientului, de tipul astmatic, de stăpânirea tehnicii inhalatorii şi complianţă.
Tratamentul exacerbărilor astmatice la domiciliu
- Administrarea de pufuri cu salbutamol, conform instrucțiunilor medicului. Doza variază în funcție de greutatea copilului.
- Repetarea administrării la 20 de minute, dacă nu se obține o ameliorare.
- Dacă există ameliorare după prima doză, următoarea administrare poate avea loc la interval de 4-6 ore, în funcție de evoluția clinică.
- Administrarea tramentului se va face cu sau fără spacer, masca facială, recomandată în cazul copiilor mai mici de 6 ani.
Tratamentul nefarmacologic al astmului bronşic la copii și prevenția exacerbărilor astmatice
- Tratamentul comorbidităților (rinită alergică, dermatită atopică, alergii alimentare).
- Evitarea factorilor declanșatori: evitarea polenului în timpul sezonului, a alergenilor alimentari implicaţi în declanşarea simptomelor; evitarea medicamentelor care agravează astmul bronşic la copiii cu intoleranţă la AINS.
- Se recomandă vaccinarea antigripală și antipneumococică.
Astmul bronşic la copii – activitatea fizică și educația familiei
Activitatea fizică nu trebuie înlăturată. Se recomandă înotul, pentru că este un exercițiu care ajută la întărirea mușchilor respiratori și la îmbunătățirea capacității pulmonare.
Educația familiei și a pacientului trebuie să includă recunoașterea simptomelor de alarmă ale exacerbărilor astmatice; diferențierea între medicația de urgență și cea cronică şi importanța complianței la tratament.

Astmul bronşic la copii, semnale de alarmă
O criză de astm bronşic la copii poate varia în intensitate, dar există anumite semnale de alarmă care indică necesitatea unei intervenții medicale imediate. Dacă un copil cu astm bronşic prezintă oricare dintre următoarele simptome, este important să fie dus la medic sau la un serviciu medical de urgență, deoarece poate fi vorba de o criză severă care necesită monitorizare și tratament de specialitate:
- stare generală alterată însoțită de frecvență respiratorie crescută,
- respirație superficială și ineficientă,
- folosirea musculaturii respiratorii accesorii (tiraj intercostal, bătăi ale aripioarelor nazale),
- wheezing,
- dificultăți de vorbire ale copilului, dacă copilul este nevoit să se oprească din a vorbi pentru a respira este un semn de gravitate,
- cianozarea tegumentelor decelată la nivel perioral, facial sau la nivelul patului unghial,
- refuzul de a se alimenta și evoluția rapidă a simptomatologiei.
În cazul unui copil diagnosticat cu astm bronșic, dacă acesta prezintă numeroase exacerbări într-o perioadă scurtă de timp, în ciuda administrării tratamentului, este necesară prezentarea la medic, reevaluarea acestuia și reajustarea tratamentului.
Astmul bronşic la copii – De reţinut!
Când un copil diagnosticat cu astm bronșic nu este sub supravegherea unui adult, acesta trebuie să își recunoască simptomele, să aprecieze severitatea lor, să știe să-și administreze corect tratamentul inhalator și doza prescrisă de medic, să evite factorii declanșatori (efort fizic intens, aer rece, fum de țigară) și să nu ezite să ceară ajutorul unui adult responsabil sau să apeleze serviciul de urgență 112.